rotacizare sf [At: PUȘCARIU, L. R. I. 65 / Pl: ~zări / E: rotaciza] Suferire a unui rotacism (2).

ROTACIZARE s. f. Faptul de a rotaciza.

ROTACIZARE s.f. Faptul de a (se) rotaciza; rotacism. [Pl. -zări. / < rotaciza].

rotaciza [At: GRAUR, I. L. 114 / Pzi: ~zez / E: fr rhotaciser] 1 vr (D. consoane) A suferi rotacismul (2). 2 vi (D. persoane) A vorbi cu rotacism (1).

ROTACIZA, rotacizez, vb. I. Intranz. și refl. A vorbi cu rotacism. În comuna Scărișoara din Munții Apuseni, unde se mai păstrează rotacismul, rotacizează mai ales femeile și copiii.

ROTACIZA vb. I. intr., refl. A manifesta fenomenul rotacismului; a vorbi cu rotacisme. [< fr. rhotaciser].

ROTACIZA vb. I. intr. a vorbi cu rotacism. II. refl. (despre consoane) a suferi fenomenul rotacismului. (< fr. rhotaciser)

A ROTACIZA ~ez intranz. A vorbi cu rotacism. /<fr. rhotaciser

A SE ROTACIZA se ~ează intranz. (despre consonante intervocalice) A prezenta fenomenul de rotacism; a se transforma în „r”. /<fr. rhotaciser

rotacizare s. f., g.-d. art. rotacizării; pl. rotacizări

rotacizare s. f., g.-d. art. rotacizării; pl. rotacizări

rotacizare s. f., g.-d. art. rotacizării; pl. rotacizări

rotaciza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. rotacizez, 3 rotacizează; conj. prez. 1 sg. să rotacizez, 3 să rotacizeze

rotaciza (a ~) vb., ind. prez. 3 rotacizează

rotaciza vb., ind. prez. 1 sg. rotacizez, 3 sg. și pl. rotacizează

ROTACIZARE s. v. rotacism.

ROTACIZARE s. f. (< rotaciza < fr. rhotaciser): fenomen fonetic care constă în transformarea unei consoane intervocalice în r (a lui s în r, în latina arhaică și a lui n în r, în româna veche); transformare a consoanei intervocalice l în r, în cuvintele românești moștenite din latină, ca în exemplele moară < lat. molam, soare < lat. solem etc.