4 definiții pentru rostogolitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROSTOGOLITÓR, rostogolitori, s. m. Lucrător care întoarce materialul pe toate fețele, pe vatra unui cuptor metalurgic (pentru a obține o temperatură uniformă), și-l aduce la ușa de scoatere din cuptor. – Rostogoli + suf. -tor.

ROSTOGOLITÓR, rostogolitori, s. m. Lucrător care întoarce materialul pe toate fețele, pe vatra unui cuptor metalurgic (pentru a obține o temperatură uniformă), și-l aduce la ușa de scoatere din cuptor. – Rostogoli + suf. -tor.

rostogolitor, ~oare [At: BĂCESCU, PĂS. 151 / Pl: ~i, ~oare / E: rostogoli + -tor] 1 a Care se rostogolește (1). 2 a (Fig) Care dă impresia mișcării de rostogolire (1). 3 a Care se rostogolește (10). 4 sm (Orn; îc) ~-de-piatră Scormonitor-de-piatră (Arenaria interpres).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rostogolitór s. m., pl. rostogolitóri

rostogolitór s. m., pl. rostogolitóri

Intrare: rostogolitor
rostogolitor substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rostogolitor
  • rostogolitorul
  • rostogolitoru‑
plural
  • rostogolitori
  • rostogolitorii
genitiv-dativ singular
  • rostogolitor
  • rostogolitorului
plural
  • rostogolitori
  • rostogolitorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)