11 intrări

35 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNROȘÍ, înroșesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A face să capete sau a căpăta culoarea roșie; a (se) face roșu; a (se) îmbujora, a (se) înflăcăra, a (se) împurpura. ♦ A (se) încinge în foc. 2. Tranz. (Rar) A colora, a vopsi în roșu; a roși. 3. Refl. (Despre fructe) A se coace. – În + roșu sau roși.

ÎNROȘÍ, înroșesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A face să capete sau a căpăta culoarea roșie; a (se) face roșu; a (se) îmbujora, a (se) înflăcăra, a (se) împurpura. ♦ A (se) încinge în foc. 2. Tranz. (Rar) A colora, a vopsi în roșu; a roși. 3. Refl. (Despre fructe) A se coace. – În + roșu sau roși.

ROȘÍ, roșesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. A căpăta sau a face să capete o culoare roșie, a deveni sau a face să devină roșu; a (se) înroși. ♦ Intranz. și refl. A se îmbujora. – Din roșu.

ROȘÍ, roșesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. A căpăta sau a face să capete o culoare roșie, a deveni sau a face să devină roșu; a (se) înroși. ♦ Intranz. și refl. A se îmbujora. – Din roșu.

înroși [At: CORESI, EV. 192/11 / Pzi: esc / V: ~ruși / E: în- + roșu] 1-2 vtr (A face să capete sau) a căpăta culoarea roșie. 3 vr A se îmbujora. 4 vr (Fig; rar) A se înflăcăra. 5-6 vtr (D. metale) A (se) încinge în foc. 7 vt A vopsi ceva în roșu Si: a roși, (fig) a însângera (3). 8 vr (D. fructe) A se coace.

roșea sf [At: GLOSAR REG. / Pl: ? / E: roșu + ea] (Bot; reg) Mușcată (Pelargonium zonale).

roși [At: CORESI, EV. 192 / V: (îrg) ruși / Pzi: esc, 3 (îvr) și aște / E: roșu] 1-2 vrt(a) A deveni sau a face să devină roșu (1) (colorând, vopsind, fardând). 3 vi (Rar) A fi de culoare roșie (1). 4-5 vir (D. persoane) A deveni roșu (46) la față (datorită unei emoții, frigului etc.) Si: a se îmbujora, a se rumeni (1-2). 6-7 vrtf(a) (D. părți ale corpului) A se face roșu (1) (datorită unui flux de sânge). 8 vt (C. i. metale) A încinge în foc la roșu. 9-10 vrt (D. fructe sau legume) A (se) coace (13).

ÎNROȘÍ, înroșesc, vb. IV. 1. Tranz. A colora, a vopsi în roșu, a face să fie roșu. Soarele coboară în pîclele munților, înroșind asfințitul. SADOVEANU, O. I 74. Apusurile erau ca sîngele și parcă înroșeau și pămîntul. GÎRLEANU, L. 41. Refl. (Despre metale) A se încinge în foc, a deveni incandescent. Cît se înroșește ștanga de fier în jar, roade un hărtănaș de slănină. SADOVEANU, E. 90. 2. Refl. (Despre persoane sau despre fața, obrazul lor) A se face roșu (la față), datorită unui aflux de sînge; a se îmbujora. Eu, domn’ Tăun, îți mulțămesc... răspunse Ifrim, înroșindu-se ușor de atîta cinste cît i-o făcea. CAMILAR, TEM. 65. Grigoriță se uită furios la mine, se înroși pînă-n vîrful urechilor, dădu să zică ceva și nu zise nimic. HOGAȘ, DR. 240. ◊ Tranz. fact. Mă-nroșește singur gîndul Că tu ai aflat cu cale Tocmai azi să pui la probă Inima nevestei tale. COȘBUC, P. I 73. 3. Refl. (Rar, despre unele fructe sau legume) A deveni roșu (semn că a ajuns la maturitate); a se coace. Cireșile s-au înroșit. – Variantă: roșí (ALECSANDRI, P. III 217, NEGRUZZI, S. II 38, EMINESCU, N. 25) vb. IV.

ROȘÍ, roșesc, vb. IV. (Adesea în concurență cu înroși) 1. Intranz. și refl. A căpăta o culoare roșie, a deveni roșu. Soarele în abur, ca un foc roșește. BOLINTINEANU, O. 10. Ceru-n zare se roșește. ALECSANDRI, P. A. 127. ♦ Tranz. A face să devină roșu (vopsind, colorînd, fardînd). Doamna deschise poșeta, își pudră nasul, își roși buzele. C. PETRESCU, Î. II 245. ◊ (Hiperbolic) Făcînd din pieptul vostru un zid, hotar de țeară, Roșind cu-a vostru sînge fierbinte, plin de viață, Siretul, Prutul. ALECSANDRI, P. III 217. ♦ (Despre persoane) A deveni roșu la față, a se îmbujora (ca efect al anumitor stări fizice sau, mai ales, psihice). Își umfla glasul, gesticula, se roșea. REBREANU, R. II 85. Și de ce-ai roșit?... Ai ceva de ascuns? DELAVRANCEA, O. II 139. Un astfel de răspuns îl făcu să roșească pe trimisul sultanului. BOLINTINEANU, O. 252. ◊ (Întărit prin comparații sau prin alte precizări) Se roșise, toată de bucurie. STANCU, D. 322. Nu ți-e rușine? iară Huțu s-a roșit pînă la urechi. SLAVICI, O. I 92. S-a roșit pînă-n vîrful urechilor. CARAGIALE, O. III 85. Fețele noastre se roșiseră ca niște rodii coapte. ALECSANDRI, O. P. 281. ◊ (Despre părți ale corpului) I se roșește obrazul. STANCU, D. 312. Pelițele de pe lumina ochiului i se roșise ca focul. EMINESCU, N. 25. 2. Intranz. (Poetic) A ieși în evidență (datorită culorii roșii); a apărea distinct pe un fond de altă culoare. Și pretutindeni pe ogoare-nguste... Roșesc ca macii, roși batiste, fuste, Și-albesc ca neaua pînzele de ii. D. BOTEZ, F. S. 79.

A SE ÎNROȘÍ mă ~ésc intranz. v. A SE ROȘI. /în + roșu

A SE ROȘÍ mă ~ésc intranz. 1) A căpăta culoare roșie; a deveni roșu. 2) (despre unele fructe și legume) A începe să se coacă, devenind roșiatic. /Din roșu

A ROȘÍ2 ~ésc intranz. 1) v. A SE ROȘI. 2) A suporta un sentiment de jenă; a trage rușine. * ~ până-n vârful urechilor a se emoționa foarte tare, îmbujorându-se la față. 3) A se zări ceva bătând în roșu. /Din roșu

A ROȘÍ1 ~ésc tranz. A face să se roșească. /Din roșu

înroșí v. a (se) face roșu: de a sângelui vărsare pământul se înroșia NEGR.

roșì v. 1. a (se) face roș; 2. fig. a roși tare la față printr’o emoțiune vie.

înroșésc și roșésc v. tr. Fac roș: a înroși pămîntu pin sînge, feru pin foc. V. refl. Mă fac roș: feru s’a înroșit în foc, eŭ m’am înroșit de rușine. – Vechĭ rușesc.

roșésc v. tr. și refl. V. înroșesc. V. intr. (neol. după fr. rougir). Mă înroșesc de rușine: obrazu gros nu roșește.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înroșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înroșésc, imperf. 3 sg. înroșeá; conj. prez. 3 înroșeáscă

roșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. roșésc, imperf. 3 sg. roșeá; conj. prez. 3 să roșeáscă

înroșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înroșésc, imperf. 3 sg. înroșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. înroșeáscă

roșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. roșésc, imperf. 3 sg. roșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. roșeáscă

arată toate definițiile

Intrare: Althaea rosea
compus
  • Althaea rosea
Intrare: Barnadesia rosea
Barnadesia rosea park  nomenclatura binară
compus
  • Barnadesia rosea
Intrare: Calanthe rosea
compus
  • Calanthe rosea
Intrare: Cochlioda rosea
Cochlioda rosea park  nomenclatura binară
compus
  • Cochlioda rosea
Intrare: înroși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înroși
  • ‑nroși
  • înroșire
  • ‑nroșire
  • înroșit
  • ‑nroșit
  • înroșitu‑
  • ‑nroșitu‑
  • înroșind
  • ‑nroșind
  • înroșindu‑
  • ‑nroșindu‑
singular plural
  • înroșește
  • ‑nroșește
  • înroșiți
  • ‑nroșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înroșesc
  • ‑nroșesc
(să)
  • înroșesc
  • ‑nroșesc
  • înroșeam
  • ‑nroșeam
  • înroșii
  • ‑nroșii
  • înroșisem
  • ‑nroșisem
a II-a (tu)
  • înroșești
  • ‑nroșești
(să)
  • înroșești
  • ‑nroșești
  • înroșeai
  • ‑nroșeai
  • înroșiși
  • ‑nroșiși
  • înroșiseși
  • ‑nroșiseși
a III-a (el, ea)
  • înroșește
  • ‑nroșește
(să)
  • înroșească
  • ‑nroșească
  • înroșea
  • ‑nroșea
  • înroși
  • ‑nroși
  • înroșise
  • ‑nroșise
plural I (noi)
  • înroșim
  • ‑nroșim
(să)
  • înroșim
  • ‑nroșim
  • înroșeam
  • ‑nroșeam
  • înroșirăm
  • ‑nroșirăm
  • înroșiserăm
  • ‑nroșiserăm
  • înroșisem
  • ‑nroșisem
a II-a (voi)
  • înroșiți
  • ‑nroșiți
(să)
  • înroșiți
  • ‑nroșiți
  • înroșeați
  • ‑nroșeați
  • înroșirăți
  • ‑nroșirăți
  • înroșiserăți
  • ‑nroșiserăți
  • înroșiseți
  • ‑nroșiseți
a III-a (ei, ele)
  • înroșesc
  • ‑nroșesc
(să)
  • înroșească
  • ‑nroșească
  • înroșeau
  • ‑nroșeau
  • înroși
  • ‑nroși
  • înroșiseră
  • ‑nroșiseră
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • roși
  • roșire
  • roșit
  • roșitu‑
  • roșind
  • roșindu‑
singular plural
  • roșește
  • roșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • roșesc
(să)
  • roșesc
  • roșeam
  • roșii
  • roșisem
a II-a (tu)
  • roșești
(să)
  • roșești
  • roșeai
  • roșiși
  • roșiseși
a III-a (el, ea)
  • roșește
(să)
  • roșească
  • roșea
  • roși
  • roșise
plural I (noi)
  • roșim
(să)
  • roșim
  • roșeam
  • roșirăm
  • roșiserăm
  • roșisem
a II-a (voi)
  • roșiți
(să)
  • roșiți
  • roșeați
  • roșirăți
  • roșiserăți
  • roșiseți
a III-a (ei, ele)
  • roșesc
(să)
  • roșească
  • roșeau
  • roși
  • roșiseră
Intrare: Masdevallia rosea
Masdevallia rosea park  nomenclatura binară
compus
  • Masdevallia rosea
Intrare: Primula rosea
compus
  • Primula rosea
Intrare: Rhipsalidopsis rosea
Rhipsalidopsis rosea park  nomenclatura binară
compus
  • Rhipsalidopsis rosea
Intrare: roșea
roșea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: roși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • roși
  • roșire
  • roșit
  • roșitu‑
  • roșind
  • roșindu‑
singular plural
  • roșește
  • roșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • roșesc
(să)
  • roșesc
  • roșeam
  • roșii
  • roșisem
a II-a (tu)
  • roșești
(să)
  • roșești
  • roșeai
  • roșiși
  • roșiseși
a III-a (el, ea)
  • roșește
(să)
  • roșească
  • roșea
  • roși
  • roșise
plural I (noi)
  • roșim
(să)
  • roșim
  • roșeam
  • roșirăm
  • roșiserăm
  • roșisem
a II-a (voi)
  • roșiți
(să)
  • roșiți
  • roșeați
  • roșirăți
  • roșiserăți
  • roșiseți
a III-a (ei, ele)
  • roșesc
(să)
  • roșească
  • roșeau
  • roși
  • roșiseră
Intrare: Scorzonera rosea
Scorzonera rosea park  nomenclatura binară
compus
  • Scorzonera rosea
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înroși înroșire înroșit roși

  • 1. reflexiv tranzitiv A face să capete sau a căpăta culoarea roșie; a (se) face roșu; a (se) îmbujora, a (se) înflăcăra, a (se) împurpura.
    exemple
    • Soarele coboară în pîclele munților, înroșind asfințitul. SADOVEANU, O. I 74.
      surse: DLRLC
    • Apusurile erau ca sîngele și parcă înroșeau și pămîntul. GÎRLEANU, L. 41.
      surse: DLRLC
    • Eu, domn’ Tăun, îți mulțămesc... răspunse Ifrim, înroșindu-se ușor de atîta cinste cît i-o făcea. CAMILAR, TEM. 65.
      surse: DLRLC
    • Grigoriță se uită furios la mine, se înroși pînă-n vîrful urechilor, dădu să zică ceva și nu zise nimic. HOGAȘ, DR. 240.
      surse: DLRLC
    • factitiv Mă-nroșește singur gîndul Că tu ai aflat cu cale Tocmai azi să pui la probă Inima nevestei tale. COȘBUC, P. I 73.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A (se) încinge în foc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încinge (arde) attach_file un exemplu
      exemple
      • Cît se înroșește ștanga de fier în jar, roade un hărtănaș de slănină. SADOVEANU, E. 90.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv rar A colora, a vopsi în roșu.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: roși
  • 3. reflexiv (Despre fructe) A se coace.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: coace (vb.) attach_file un exemplu
    exemple
    • Cireșile s-au înroșit.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + roșu
    surse: DEX '09 DEX '98
  • roși
    surse: DEX '09 DEX '98