2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROMẤNCĂ, românce, s. f. 1. Femeie care aparține populației României sau este originară din România. 2. (Pop.) Țărancă. – Român + suf. -că.

ROMẤN, -Ă, români, -e, s. m. și f., adj. I. S. m. și f. 1. Persoană care aparține populației de bază a României sau este originară din România. 2. (Pop.) Țăran. ♦ Bărbat, soț. ♦ Om (în general), bărbat. 3. (În forma rumân) Denumire dată, în evul mediu, în Țara Românească, țăranilor dependenți de stăpânii feudali; iobag, vecin. II. Adj. Care aparține României sau românilor (I 1), referitor la România sau la români; românesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de români. Româna comună (sau primitivă) = stadiu în evoluția limbii române anterior diferențierii dialectale; străromână. [Var.: rumấn s. m.] – Lat. romanus.

ROMẤNCĂ, românce, s. f. 1. Femeie care aparține populației de bază a României sau este originară din România. 2. (Pop.) Țărancă. – Român + suf. -că.

ROMÎ́NCĂ, romînce, s. f. 1. Femeie aparținînd populației de bază a Republicii Populare Romîne. 2. (Popular) Țărancă. Și să țese pînzele, precum țes romîncele. MAT. FOLK. 1238.

ROMÂNCĂ ~ce f. Femeie care face parte din populația de bază a României sau este originară din România. [G.-D. româncei] /român + suf. ~că


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

romấncă s. f., g.-d. art. romấncei; pl. romấnce

româncă s. f., g.-d. art. româncei; pl. românce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ROMÂNCĂ s. v. săteancă, țărancă.

româncă s. v. SĂTEANCĂ. ȚĂRANCĂ.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: Romanca
Romanca nume propriu
nume propriu (I3)
  • Romanca
Intrare: româncă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • româ
  • româna
plural
genitiv-dativ singular
  • române
  • românei
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • româncă
  • românca
plural
  • românce
  • româncele
genitiv-dativ singular
  • românce
  • româncei
plural
  • românce
  • româncelor
vocativ singular
  • româncă
  • românco
plural
  • româncelor

româncă română

  • 1. Femeie care aparține populației României sau este originară din România.
    surse: DEX '98 DEX '09 DLRLC NODEX diminutive: româncuță
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Și să țese pînzele, precum țes romîncele. MAT. FOLK. 1238.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Român + sufix -că.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX