2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROMÁNȚĂ, romanțe, s. f. 1. Compoziție muzicală vocală cu acompaniament instrumental, având un conținut liric, sentimental; p. ext. piesă instrumentală cu caracter asemănător. 2. Specie a poeziei lirice sentimentale, de obicei de inspirație erotică. – Din fr. romance, it. romanza, germ. Romanze.

ROMÁNȚĂ, romanțe, s. f. 1. Compoziție muzicală vocală cu acompaniament instrumental, având un conținut liric, sentimental; p. ext. piesă instrumentală cu caracter asemănător. 2. Specie a poeziei lirice sentimentale, de obicei de inspirație erotică. – Din fr. romance, it. romanza, germ. Romanze.

romanță1 sf [At: HELIADE, D. C. 33/4 / V: (înv) ~nsă / E: fr romance, ger Romanze] 1 Specie a poeziei lirice cu conținut sentimental (de obicei de inspirație erotică). 2 Compoziție muzicală vocală cu conținut liric.

ROMÁNȚĂ, romanțe, s. f. Cîntec duios și sentimental, pe versuri cu conținut elegiac. Melodiile plîngătoare colindau străzile înguste, înălțînd în văzduhul liniștit romanțe melancolice. SADOVEANU, O. II 158. Fetele, în frunte cu mama lor, începeau să cînte romanțe vechi romînești. REBREANU, I. 67.

ROMÁNȚĂ s.f. 1. (În evul mediu) Poem narativ care celebra un erou, un fapt istoric deosebit. ♦ (Astăzi) Poezie lirică, duioasă și sentimentală, de obicei erotică, exprimând un sentiment de ușoară melancolie; cântec duios și trist. 2. Lucrare vocală cu conținut liric sau liric-dramatic; piesă instrumentală cu caracter cantabil, melodic. [< it. romanza, cf. fr., sp. romance, germ. Romanze].

ROMÁNȚĂ s. f. 1. poezie lirică, duioasă și sentimentală, de obicei erotică, exprimând un sentiment de ușoară melancolie. 2. compoziție muzicală vocală de formă strofică, cu acompaniament instrumental și un conținut liric, sentimental; (p. ext.) piesă instrumentală cu caracter asemănător. (< fr. romance, it. romanza, germ. Romanze)

ROMÁNȚĂ ~e f. 1) Cântec liric sentimental cu nuanță elegiacă, executat cu acompaniament instrumental. 2) Piesă instrumentală care reproduce caracterul acestui cântec. 3) Poezie lirică destinată pentru a fi transpusă pe melodie. /<fr. romance, germ. Romanze

romanță f. 1. istorioară fantastică în versuri și destinată a fi cântată; 2. cântec tânguios ori sentimental; 3. bucată de muzică scurtă, simplă și grațioasă (= fr. romance).

*romanță f., pl. e (fr. romance, d. sp. romance, care e pv. romans, fr. roman și it romanzo. D. fr. romance s’a făcut apoĭ it. și sp. romanza). Odinioară, mică poemă spaniolă în stanțe. Astăzĭ, mică poezie lirică destinată să fie cîntată. Melodia acesteĭ poeziĭ.

ROMANȚÁ, romanțez, vb. I. Tranz. A expune într-o formă literară un fapt istoric, o biografie (a unei persoane celebre), a unui fapt istoric etc. cu detalii imaginate de autor. – Din it. romanzare, fr. romancer.

romanța vt [At: BUL. FIL. III, 186 / Pzi: ez / E: fr romancer, it romanzare] 1 A descrie viața unui om celebru, un fapt istoric, cu adausuri imaginate de autor. 2 A da caracter de roman1.

ROMANȚÁ, romanțez, vb. I. Tranz. A prezenta viața unui om celebru, a unui fapt istoric etc. cu detalii imaginate de autor. – Din it. romanzare, fr. romancer.

ROMANȚÁ, romanțez, vb. I. Tranz. A descrie viața unui om celebru, cu adaosuri imaginate de autor, pentru a da impresia unui roman creat de imaginație.

ROMANȚÁ vb. I. tr. A prezenta, a descrie viața cuiva cu adaosuri imaginate de autor. [< it. romanzare, cf. fr. romancer].

ROMANȚÁ vb. tr. a descrie viața unui om celebru, cu adaosuri imaginate de autor. (< it. romanzare, fr. romancer)

A ROMANȚÁ ~éz tranz. (viețile unor persoane, fapte istorice etc.) A descrie în formă de roman. / < it. romanzare, fr. romancer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

románță s. f., g.-d. art. románței; pl. románțe

románță s. f., g.-d. art. románței; pl. románțe

romanțá (a ~) vb., ind. prez. 3 romanțeáză

romanțá vb., ind. prez. 1 sg. romanțéz, 3 sg. și pl. romanțeáză

arată toate definițiile

Intrare: romanță
romanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • romanță
  • romanța
plural
  • romanțe
  • romanțele
genitiv-dativ singular
  • romanțe
  • romanței
plural
  • romanțe
  • romanțelor
vocativ singular
plural
Intrare: romanța
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • romanța
  • romanțare
  • romanțat
  • romanțatu‑
  • romanțând
  • romanțându‑
singular plural
  • romanțea
  • romanțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • romanțez
(să)
  • romanțez
  • romanțam
  • romanțai
  • romanțasem
a II-a (tu)
  • romanțezi
(să)
  • romanțezi
  • romanțai
  • romanțași
  • romanțaseși
a III-a (el, ea)
  • romanțea
(să)
  • romanțeze
  • romanța
  • romanță
  • romanțase
plural I (noi)
  • romanțăm
(să)
  • romanțăm
  • romanțam
  • romanțarăm
  • romanțaserăm
  • romanțasem
a II-a (voi)
  • romanțați
(să)
  • romanțați
  • romanțați
  • romanțarăți
  • romanțaserăți
  • romanțaseți
a III-a (ei, ele)
  • romanțea
(să)
  • romanțeze
  • romanțau
  • romanța
  • romanțaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)