2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROMÁICĂ adj. limba ~ (și s. f.) = limba neogreacă. ◊ (s. f.) dans național grecesc cu figuri șerpuitoare și aruncări de batiste. (< fr. romaïque, gr. romaikos)

romaic, ~ă a [At: ȘĂINEANU / Pl: ~ici, ~ice / E: fr romaique] 1 Care aparține Greciei sau grecilor. 2 Referitor la Grecia sau la greci. 3 Originar din Grecia.

*romáic, -ă adj. (ngr. romaikós, d. Poméos [scris Romaîos], Roman, nume pe care și l-aŭ luat și Greciĭ în evu mediŭ). Grecesc noŭ: limba romaică.

Intrare: romaică
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • romaică
  • romaica
plural
genitiv-dativ singular
  • romaice
  • romaicei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: romaic
romaic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • romaic
  • romaicul
  • romaicu‑
  • romaică
  • romaica
plural
  • romaici
  • romaicii
  • romaice
  • romaicele
genitiv-dativ singular
  • romaic
  • romaicului
  • romaice
  • romaicei
plural
  • romaici
  • romaicilor
  • romaice
  • romaicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)