rodie³ a [At: SEVASTOS, C. 140 / A: net / Pl: ~dii / E: nct] (Într-o poezie populară; csnp) Înrudit.

rodie² sf [At: SN I h 45 / P: ~di-e / V: rode, roade / E: mg ragya] (Reg) 1 Rugină (la cereale) Si: rojdie. 2 Boală a viței de vie, cauzată de o ciupercă parazită Cf mană. 3 Ceață, negură dăunătoare pentru semănături. 4 Ploaie cu soare.

rodie¹ sf [At: HERODOT (1645), 253 / P: ~di-e / V: (rar) roidă / Pl: ~ii, (îvr) rode / E: ngr ῥόδι, ῥόιδι] 1 Fructul rodiului, de mărimea unui măr, cu o coajă groasă, roșiatică și cu numeroase semințe înconjurate de un înveliș cărnos și roșiatic Si: (pop) granat¹ (1). 2 (Bot; îrg) Rodiu¹ (Punica granatum) 3 (Bot; reg) Merișor (Chaenomeles japonica).

RODIE, rodii, s. f. 1. Fructul comestibil al rodiului ², de mărimea unui măr, cu o coajă groasă, roșiatică și cu numeroase semințe înconjurate de un înveliș cărnos și roșiatic; (învechit și popular) granată. Gura ei părea rodie coaptă. SADOVEANU, D. P. 30. Pînă nu vei găsi cele trei rodii aurite, să nu te însori. ISPIRESCU, L. 357. 2. Pomul care face fructul descris mai sus; rodiu². Vino la grădina ta, c-a înflorit rodia. ȘEZ. VIII 41.

RODIE ~i f. Fructul rodiului. [G.-D. ro-diei] / < ngr. ródhi

ròdie f. fructul comestibil al rodiului de forma și mărimea unui măr. [Gr. mod.].

ródie f. (ngr. ródi și roidi, rodie, rodia și roidia, rodiu; vsl. rodiĭ). poama rodiuluĭ. (E o boambă, o granată, plină de bobițe roșiĭ zemoase și foarte plăcută la gust).

rode sf vz rodie²

roidă sf vz rodie¹

rodie (desp. -di-e) s. f., art. rodia (desp. -di-a), g.-d. art. rodiei; pl. rodii, art. rodiile (desp. -di-i-)

rodie (fruct) (-di-e) s. f., art. rodia (-di-a), g.-d. art. rodiei; pl. rodii, art. rodiile (-di-i-)

rodie s. f. (sil. -di-e), art. rodia (sil. -di-a), g.-d. art. rodiei; pl. rodii, art. rodiile (sil. -di-i-)

RODIE s. v. rodiu, rugină.

RODIE s. (BOT.) (pop.) granată.

RODIE s. (BOT.) (pop.) granată.

rodie s. v. RODIU. RUGINĂ.

rodie, rodii, s.f. – (reg.) Boală a plantelor (în special a legumelor de grădină) care afectează partea aeriană; frunzele devin ruginii, planta se usucă și moare; „un fel de rouă malefică”: „O pticat rodie păstă grădină”. – Din magh. ragya „rugină” (MDA).

rodie, rodii, s.f. – Boală a plantelor (în special a legumelor de grădină) care afectează partea aeriană; frunzele devin ruginii, planta se usucă și moare; „un fel de rouă malefică”: „O pticat rodie păstă grădină”. – Din magh. ragya.

PUNICA L., RODIE, fam. Punicaceae. Gen originar din Tunisia, Iran, Afganistan, 2 specii, arbori mici, sau arbuști ghimpoși, ramificați. Frunze invers-ovate, alungit-lanceolate sau alungit-eliptice, caliciul coriaceu, cărnos, roșu, cu 5-7 sepale, corola cu 5-7 petale libere, caduce, stamine numeroase) roșii-aprins, solitare sau 2-3 dispuse la vîrful ramurilor laterale. Fructul, bacă globuloasă, coaja groasă, pieloasă, purtînd în vîrf caliciul persistent, colorat.