5 definiții pentru rocoș

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rocoș sn [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / Pl: ~uri / E: pn rokosz] (Înv) Răzvrătire.

ROCOȘ s.n. (Mold.) Răzvrătire, răscoală. Potolindu-să rocoșul. DOSOFTEI, apud. TDRG. Etimologie: pol. rokosz. Cf. rocosi. Vezi și rocoșan, rocoșeală, rocoșelnic, rocoși, rocoșire, rocoșit, rocoșitor, rocoșitură. Cf. hăbrușag, rocoșeală, rocoșire, rocoșit, rocoșitură, zurba (2), z u r b a l î c.

rócoș n., pl. urĭ (pol. rokosz, revolta nobilimiĭ leșeștĭ contra regeluĭ și senatuluĭ; rus. rókoš, rut. rákaš, revoltă; ceh. rokoš, rakoš, dieta Poloniiĭ, tumult; ung. rakas, gloată). Vechĭ. Revoltă.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RÓCOȘ s. v. răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, rebeliune, revoltă.

rocoș s. v. RĂSCOALĂ. RĂSCULARE. RĂZMERIȚĂ. RĂZVRĂTIRE. REBELIUNE. REVOLTĂ.

Intrare: rocoș
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rocoș
  • rocoșul
  • rocoșu‑
plural
  • rocoșuri
  • rocoșurile
genitiv-dativ singular
  • rocoș
  • rocoșului
plural
  • rocoșuri
  • rocoșurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)