2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROȘCODÁN, -Ă adj. v. roșcovan.

roșcodán, -ă adj. f. (d. roșcovan și infl. de codană). Fam. Cu fața roșie și sănătoasă, vorbind despre fetele bălane. Subst. O roșcodană (Rar masc.).

ROȘCOVÁN, -Ă, roșcovani, -e, adj. (Adesea substantivat) (Cu fața) de culoare roșie; cu reflexe roșietice. [Var.: (reg.) roșcodán, -ă adj.] – Roșcă + suf. -ovan.

ROȘCOVÁN, -Ă, roșcovani, -e, adj. (Adesea substantivat) (Cu fața) de culoare roșie; cu reflexe roșietice. [Var.: (reg.) roșcodán, -ă adj.] – Roșcă + suf. -ovan.

roșcovan1, ~ă [At: KLEIN, D. 414 / V: (reg) ~oban, ~odan, ~cuban, (rar) ~olan / Pl: ~i, ~e / E: roșcă + -ovan] 1-2 smf, a (Om) roșu (46) la față (datorită circulației sangvine). 3-4 smf, a (Om) roșcat (2). 5 a (D. părul sau blana animalelor) Roșcat. 6-7 smf, a (Reg; îf roșcuban) (Cal) cu părul roșcat Si: roib.

ROȘCOVÁN, -Ă, roșcovani, -e, adj. De culoare roșie sau cu reflexe roșietice. Covaci... avea o față trasă, roșcovană. DUMITRIU, N. 194. Într-o fereastră se ivi un cap cu coade roșcovane. GALAN, Z. R. 9. Ne latră dulăul roșcovan. STANCU, D. 238. ◊ (Substantivat) Trîntit pe spate, roșcovanul asculta cu luare-aminte. GALAN, Z. R. 378. ◊ (Rar, despre lucruri) Dă de un păr cu niște pere... galbine-roșcovane și mari ca ouăle celea de gîscă. RETEGANUL, P. II 77. - Variante: roșcobán, -ă (ȘEZ. II 34), roșcodán, -ă. (DELAVRANCEA, O. II 212, CARAGIALE, M. 45) adj.

ROȘCOVÁN ~ă (~i, ~e) 1) și substantival (despre persoane) Care are fața roșie. 2) În care predomină culoarea roșiatică; roșcat. /roșu + suf. ~ovan

roșcovan a. și m. cu obrajii roșii. [V. roșcă].

roșcován, -ă adj. (d. roșcat și infl. de roșcovă orĭ de bețivan). Cu față roșie (ca oameniĭ bălanĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

roșcován adj. m., pl. roșcováni; f. roșcovánă, pl. roșcováne

roșcován adj. m., pl. roșcováni; f. sg. roșcovánă, pl. roșcováne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ROȘCOVAN adj. arămiu, roșcat, roșiatic, (înv. și reg.) rus, (reg.) rui, rușeț. (Cu părul ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

roșcovan Pentru etimologie, TDRG trimite la roșcat, fără altă explicație. DU, CADE (și după ei, ca de obicei, DLRM) consideră pe roșcovan ca derivat de la roșcă (acesta din urmă e ca și necunoscut, pe cînd roșcovan e general); Scriban pornește de la roșcat, care ar fi fost influențat de roșcovă sau de bețivan (?); Ciorănescu propune o încrucișare a numelui de plantă rîșcov cu roșu. Mi se pare mult mai normal să pornim de la roșcovă, care are culoarea roșie, deși asemănarea de formă cu adjectivul roșu e accidentală.

Intrare: roșcodan
roșcodan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: roșcovan
roșcovan adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roșcovan
  • roșcovanul
  • roșcovanu‑
  • roșcova
  • roșcovana
plural
  • roșcovani
  • roșcovanii
  • roșcovane
  • roșcovanele
genitiv-dativ singular
  • roșcovan
  • roșcovanului
  • roșcovane
  • roșcovanei
plural
  • roșcovani
  • roșcovanilor
  • roșcovane
  • roșcovanelor
vocativ singular
plural
roșcodan adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roșcodan
  • roșcodanul
  • roșcodanu‑
  • roșcoda
  • roșcodana
plural
  • roșcodani
  • roșcodanii
  • roșcodane
  • roșcodanele
genitiv-dativ singular
  • roșcodan
  • roșcodanului
  • roșcodane
  • roșcodanei
plural
  • roșcodani
  • roșcodanilor
  • roșcodane
  • roșcodanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)