risipitură sf [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 274^r/7 / V: răs~, (reg) sirip~ / Pl: ~ri / E: risipi + -tură] 1-2 (Reg; îf siripitură) Risipă (1-2) 3-5 (Înv) Risipire (1-2, 13). 6 (Pex) Înfrângere. 7 (Ccr; mpl) Rămășiță a unei cete înarmate, a unei oști înfrânte. 8 Dărâmare (1). 9 (Ccr; mpl) Dărâmătură (1). 10 (Ccr; mpl) Crăpătură. 11 (Prin Trs) Prăpastie. 12 (Înv) Distrugere (1). 13 Pieire.