ris⁴ sn [At: ALR SN I h 48/47 / Pl: ? / E: srb ris] (Ban) Seceriș.

ris³ sn [At: F (1869) 222 / Pl: ? / E: fr riz, it riso] (Bot; înv) Orez (Oryza sativa).

ris² sn [At: (a. 1766) IORGA, S. D. XII, 81 / V: riz / S și: răs / Pl: ~uri / E: ger Ries] (Gmî) Top (de hârtie).

ris⁶ sn vz riz¹

RIS s. n. v. riz.

RIS s.n. v. riz.

râz sn vz riz²

riș s [At: H V, 375 / Pl: ? / E: ger Rüsche „volănaș”] (Reg) Podoabă femeiască, nedefinită mai îndeaproape.

riz³ sn vz ris¹

riz² sn [At: PAȘCA, GL. / V: râz, ~ă sfi / Pl: ? / E: ger Riese] 1 Jilip. 2 (Pex; îf riză) Loc unde se adună lemnele în pădure înainte de a fi date pe uluc. 3 (Reg) Loc curățat în pădure pentru a putea trage lemnele cu boii.

riz¹ sn [At: MÎNDRESCU, I. G. 78 / V: ris / Pl: ~uri / E: ger Riβ] 1-2 (Teh) Zgârietură (sau fisură) puțin adâncă și îngustă, care se produce din cauza uzurii suprafețelor de contact ale pieselor unei mașini în mișcare. 3 (Teh) Fisură fină produsă într-o piesă de metal în urma unei prelucrări la cald defectuoase. 4 (Teh) Zgârietură făcută în scopul stabilirii poziției unor piese în ansamblul sau în mașina din care fac parte. 5 Șanț în talpa încălțămintei, prin care se face cusătura. 6 (Reg) Șănțuleț săpat în lemn cu cioplitorul (5). 7 Zgârietură făcută de un vârf ascuțit pe o piesă pentru a o însemna într-un anumit fel.

riză sf vz riz²

RIZ, rizuri, s. n. Zgîrietură sau șanț foarte puțin adînc care se produce prin uzură la suprafața unei piese pe care alunecă altă piesă. ♦ Zgîrietură făcută de un vîrf ascuțit pe o piesă pentru a o însemna într-un anumit fel. – Variantă: ris s. n.

RIZ s.n. Fisură, crăpătură foarte fină care apare la suprafața unei piese de metal din cauza uzurii provocate de o altă piesă care alunecă pe ea. ♦ Zgîrietură făcută cu un vîrf ascuțit pe o piesă pentru a o însemna într-un anumit fel. ♦ Șanț în talpa încălțămintei prin care se face cusătura. [Var. ris s.n. / < germ. Ritz].

RIZ¹ s. n. 1. fisură fină pe suprafața unei piese de metal pe care alunecă o altă piesă. ◊ zgârietură cu un vârf ascuțit pe o piesă pentru a însemna într-un anumit fel. 2. șanț în talpa încălțămintei, prin care se face cusătura. (< germ. Risz)

RIZ ~uri n. 1) Fisură pe suprafața unei piese de metal, provocată de tensiunile interne. 2) Zgârietură făcută pe o piesă pentru a o însemna. 3) Șanț pe marginea tălpii de încălțăminte prin care trece cusătura. /<germ. Ritz

riz s. n., pl. rizuri

riz s. n., pl. rizuri

riz s. n., pl. rizuri

RIS s. v. testea, top.

ris s. v. TESTEA. TOP.

RIZ s. v. jilip, scoc, uluc.

riz s. v. JILIP. SCOC. ULUC.