RINC(O)-, -RINC elem. „cioc”. (< fr. rhynch/o/-, rhynque, cf. gr. rhynkhos)

RINCO- „cioc, plisc; rostrat”. ◊ gr. rhynkhos „bot, cioc” > fr. ryncho- și rhyncho-, engl. rhyncho- > rom. rinco-. □ ~carp (v. -carp), adj., cu fructe rostrate; ~cefali (v. -cefal), s. m. pl., ordin de reptile mezozoice care se caracterizează prin existența coardei dorsale, fiind reprezentate azi numai de hateria, fosilă vie; ~fil (v. -fil₁), adj., cu frunze rostrate; ~for (v. -for), adj., s. n. pl., 1. adj., Prevăzut cu o prelungire în formă de cioc. 2. s. n. pl., Familie de insecte coleoptere, al căror cap este înzestrat cu o proeminență lungă; ~lit (v. -lit₁), s. n., cioc fosil de pasăre; ~lof (v. -lof), adj., (despre păsări) cu ciocul acoperit de pene; ~sperm (v. -sperm), adj., cu semințe rostrate.

-RINC „cioc, plisc”. ◊ gr. rhynkhos „cioc, bot” > fr. -rhynque și -rynque > rom. -rinc.