2 intrări

25 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REZERVÁT, -Ă, rezervați, -te, adj. 1. Pus la o parte, reținut, oprit, păstrat pentru cineva. 2. (Despre oameni; p. ext. despre sentimente, atitudini) Care se ține în rezervă; sobru, circumspect, stăpânit, reținut, distant; discret. ♦ (Adverbial) Cu prudență. – V. rezerva. Cf. fr. réservé.

REZERVÁT, -Ă, rezervați, -te, adj. 1. Pus la o parte, reținut, oprit, păstrat pentru cineva. 2. (Despre oameni; p. ext. despre sentimente, atitudini) Care se ține în rezervă; sobru, circumspect, stăpânit, reținut, distant; discret. ♦ (Adverbial) Cu prudență. – V. rezerva. Cf. fr. réservé.

rezervat, ~ă [At: CR (1848), 26/69 / S și: reservat / Pl: ~ați, ~e / E: rezerva] 1 a Pus la o parte (pentru cineva sau pentru ceva) Si: păstrat, reținut. 2 sn Scaun situat într-o anumită parte a unei săli de spectacol. 3 sn (Pex) Partea sălii unde se află aceste scaune. 4 (D. persoane; pex, d. sentimente, aptitudini) Cumpătat (13). 5 (înv; nob) Nemărturisit.

REZERVÁT, -Ă, rezervați, -te, adj. 1. Pus la o parte; păstrat, reținut pentru cineva. Locuri rezervate. Spectacol rezervat. 2. (Despre persoane; p. ext. despre sentimente, atitudini etc.) Care se ține în rezervă, cumpătat (în manifestări); reținut, prudent, discret. [În poezia lui Coșbuc] mai sfiicioasă, mai rezervată... la fete, dragostea e mai îndrăzneață, mai poruncitoare, mai triumfătoare la flăcău. GHEREA, ST. CR. III 280. ♦ (Adverbial) Cu rezervă, cu prudență. A vorbi rezervat.

REZERVÁT, -Ă adj. 1. Oprit, păstrat, pus deoparte. 2. (Despre oameni; despre sentimente etc.) Reținut, discret, prudent. [Cf. fr. réservé].

REZERVÁT, -Ă adj. (despre oameni, sentimente, atitudini etc.) stăpânit, cumpătat, sobru; reținut, discret. (< fr. réservé)

REZERVÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A REZERVA. 2) (despre persoane) Care își frânează pornirile; reținut; stăpânit; cumpătat. /v. a rezerva

rezervat a. cu rezervă: discret, circumspect.

*rezervát, -ă adj. Care se ține în rezervă, care nu se amestecă, circumspect, prudent: om, cuvînt rezervat. Subst. A face pe rezervatu. Adv. A vorbi rezervat.

REZERVÁ, rezérv, vb. I. Tranz. A păstra ceva pentru cineva sau pentru ceva; a pune deoparte, a reține, a opri. (Refl.) Mă rezerv pentru banchet.Expr. A-și rezerva dreptul = a-și păstra pentru sine dreptul de a... ♦ (Mai ales la pasiv) A atribui, a destina exclusiv (sau special) unei persoane sau unui grup. ♦ A destina (exclusiv) pentru un anumit scop. ♦ Fig. A hărăzi, a meni. – Din fr. réserver.

REZERVÁ, rezérv, vb. I. Tranz. A păstra ceva pentru cineva sau pentru ceva; a pune deoparte, a reține, a opri. (Refl.) Mă rezerv pentru banchet.Expr. A-și rezerva dreptul = a-și păstra pentru sine dreptul de a... ♦ (Mai ales la pasiv) A atribui, a destina exclusiv (sau special) unei persoane sau unui grup. ♦ A destina (exclusiv) pentru un anumit scop. ♦ Fig. A hărăzi, a meni. – Din fr. réserver.

rezerva [At: FILIMON, O. I, 119 / S și: reserva / Pzi: rezerv, (înv) ~vez / E: fr réserver] 1 vt A reține (9) (pentru cineva sau pentru ceva). 2 vt (îe) A-și – dreptul de a ... A-și păstra pentru sine dreptul de a... 3 vr A se păstra (pentru). 4 vt (Fig) A meni.

REZERVÁ, rezérv, vb. I. Tranz. A reține, a opri, a păstra, a pune deoparte (ceva pentru cineva sau pentru ceva). Firește eu îi rezervasem locul lîngă mine, dar a trebuit să fac la fel cu ceilalți. CAMIL PETRESCU, U. N. 103. Îi rezervam pateticul finalului. HASDEU, I. V. 171. ◊ Expr. A-și rezerva dreptul de a... = a-și păstra pentru sine dreptul de a... Îmi rezerv dreptul de a face ultima corectură.Fig. A destina, a hărăzi, a pregăti, a-i face cuiva parte de... Nici nu aruncase o privire la tovarășa de drum pe care i-o rezerva întîmplarea. C. PETRESCU, C. V. 19. Cîtă umilire mi-a rezervat azi soarta! S-a sfîrșit tot. ALECSANDRI, T. II 189. – Prez. ind. și: (învechit) rezervez (ALECSANDRI, S. 5).

REZERVÁ vb. I. tr. A păstra, a reține pentru cineva. ♦ A pune la o parte, a opri (ceva) dintr-un tot. ♦ (Fig.) A destina. ♦ refl. A se reține. [P.i. rezérv. / < fr. réserver, lat. reservare].

REZERVÁ vb. tr. a păstra, a reține pentru cineva. ◊ a pune la o parte. ◊ (fig.) a destina. (< fr. réserver, lat. reservare)

A REZERVÁ rezérv tranz. 1) (locuri, bilete etc.) A lăsa în rezervă; a păstra; a reține. ◊ A-și ~ dreptul a păstra pentru sine dreptul de a... 2) fig. (despre soartă, providență etc.) A stabili dinainte; a hărăzi; a meni; a sorti; a ursi; a soroci; a predestina. /<fr. réserver

rezervà v. 1. a reține o parte dintr’un tot; 2. a păstra pentru alt timp sau pentru altă întrebuințare: îmi rezerv bani pentru o călătorie; 3. a destina: a rezerva o pedeapsă culpabililor; 4. a remite pentru altădată.

*rezérv, a v. tr. (lat. reservare. V. sărbez). Pun la o parte, păstrez, opresc p. alt-cineva, p. alt scop orĭ pe alt timp: a rezerva o parte din cîștig, a rezerva un loc cuĭva, a rezerva banĭ de drum. Fig. Destinez, hotărăsc: a rezerva o surpriză cuĭva. V. refl. Mă păstrez, aștept altă ocaziune: a te rezerva pentru un ospăț (ținîndu-te nemîncat). A-țĭ rezerva dreptu de a, a păstra p. tine dreptu de a.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rezervát adj. m., pl. rezerváți; f. sg. rezervátă, pl. rezerváte

rezervá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezérvă

rezervá vb., ind. prez. 1 sg. rezérv, 3 sg. și pl. rezérvă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REZERVÁT adj. 1. v. cumpătat. 2. v. reticent. 3. v. reținut. 4. v. distant.

REZERVAT adj. 1. astîmpărat, așezat, chibzuit, cuminte, cumințit, cumpătat, domolit, echilibrat, liniștit, potolit, reținut, serios, sobru, stăpînit, temperat. (Om modest și ~.) 2. reticent, reținut, (reg.) pîșin. (Un om excesiv de ~.) 3. reținut, (fig.) măsurat. (Un spirit ~.) 4. distant, neprietenos, nesociabil, (fig.) glacial, rece. (O atitudine ~.)

REZERVÁ vb. v. da, destina, hărăzi, hotărí, meni, orândui, predestina, rândui, sorti, ursi.

REZERVÁ vb. 1. a reține. (I-a ~ un bilet la teatru.) 2. a opri, a păstra, a reține. (Ți-am ~ niște măsline.) 3. a opri, a păstra, a ține. (I-a ~ loc la rând.)

REZERVA vb. 1. a reține. (I-a ~ un bilet.) 2. a opri, a păstra, a reține. (Ți-am ~ niște măsline.) 3. a opri, a păstra, a ține. (I-a ~ loc la rînd.)

rezerva vb. v. DA. DESTINA. HĂRĂZI. HOTĂRÎ. MENI. ORÎNDUI. PREDESTINA. RÎNDUI. SORTI. URSI.

Intrare: rezervat
rezervat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rezervat
  • rezervatul
  • rezervatu‑
  • rezerva
  • rezervata
plural
  • rezervați
  • rezervații
  • rezervate
  • rezervatele
genitiv-dativ singular
  • rezervat
  • rezervatului
  • rezervate
  • rezervatei
plural
  • rezervați
  • rezervaților
  • rezervate
  • rezervatelor
vocativ singular
plural
Intrare: rezerva
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rezerva
  • rezervare
  • rezervat
  • rezervatu‑
  • rezervând
  • rezervându‑
singular plural
  • rezervă
  • rezervați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rezerv
(să)
  • rezerv
  • rezervam
  • rezervai
  • rezervasem
a II-a (tu)
  • rezervi
(să)
  • rezervi
  • rezervai
  • rezervași
  • rezervaseși
a III-a (el, ea)
  • rezervă
(să)
  • rezerve
  • rezerva
  • rezervă
  • rezervase
plural I (noi)
  • rezervăm
(să)
  • rezervăm
  • rezervam
  • rezervarăm
  • rezervaserăm
  • rezervasem
a II-a (voi)
  • rezervați
(să)
  • rezervați
  • rezervați
  • rezervarăți
  • rezervaserăți
  • rezervaseți
a III-a (ei, ele)
  • rezervă
(să)
  • rezerve
  • rezervau
  • rezerva
  • rezervaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)