revocare sf [At: CADE / Pl: ~cări / E: revoca¹] 1 Retragere de către alegători a mandatului dat unei persoane pentru a-i reprezenta Si: (iuz) revocație (1). 2-3 Retractare (1-2).

REVOCARE, revocări, s. f. Acțiunea de a revoca. Dreptul de revocare a deputaților reprezintă unul dintre cele mai importante principii ale democrației noastre.

REVOCARE s.f. Acțiunea de a revoca și rezultatul ei; anulare, retragere, contramandare; revocație. [< revoca].

REVOCARE ~ări f. 1) v. A REVOCA. 2) Retragere de către alegători a mandatului încredințat unei persoane. /v. a revoca

revocare f. acțiunea de a revoca și actul prin care se revocă.

revoca¹ vt [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: revoc / E: fr révoquer, lat revocare] 1 A retrage mandatul unui deputat, unui diplomat etc. Si: (îvr) a revocălui. 2 A îndepărta din funcție un ministru, un funcționar etc. Si: a demite (3), a destitui, (înv) a mazili. 3 A anula un decret, un ordin etc. Si: a abroga, a anula, a contramanda (1), a desființa (5). 4 A retrage cele spuse Si: a retracta (1).

revoca² vt [At: F (1877), 149 / Pzi: revoc, 3 și revoacă / E: re¹- + evoca] A evoca (1).

REVOCA, revoc, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la decrete, ordine, testamente etc.) A anula, a abroga, a contramanda. 2. (Cu privire la miniștri, diplomați) A destitui, a scoate, a îndepărta dintr-o funcție. 3. (Rar) A evoca. Tipurile drăgălașe toate-mi trec pe dinainte Și-mi revoacă-un veac de aur, plin de farmec dulce-n minte. COȘBUC, P. II 139. Alecsandri... deșteaptă-n sînul nostru dorul țării cei străbune, El revoacă-n dulci icoane a istoriei minune. EMINESCU, O. I 35.

REVOCA vb. I. tr. 1. A anula, a contramanda (un ordin, o lege etc.). 2. A destitui dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit printr-un act de guvernămînt. [P.i. revoc, 3,6 revocă, conj. revoce. / < fr. révoquer, cf. lat. revocare].

REVOCA vb. tr. 1. a anula, a contramanda (un ordin, un decret etc.) 2. a destitui dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal. (< fr. révoquer, lat. revocare)

A REVOCA revoc tranz. 1) (legi, dispoziții oficiale etc.) A declara nul printr-un ordin; a anula; a contramanda; a abroga; a aboli; a infirma. ~ un arest. 2) (miniștri sau titulari) A înlătura din funcție; a destitui. ~ un ambasador. ~ un funcționar. /<fr. révoquer, lat. revocare

revocà v. 1. a rechema în imaginațiune: el revocă’n dulci icoane a istoriei minune EM.; 2. a rechema dintr’un post, a destitui; 3. a declara nul: a revoca o lege, a revoca un ordin.

*revóc, a -á v. tr. (lat. révoco, -áre, d. vocare, a chema; fr. révoquer. V. voce, convoc). Chem înapoĭ, destituĭ, scot din funcțiune, din misiune: a revoca un prefect. Desființez, retrag, anulez: a revoca un ordin. V. rechem.

*revocațiúne f. (lat. revocatio, -ónis. V. vocațiune). Acțiunea de a revoca. – Și -áție, dar ob. -áre.

revocare s. f., g.-d. art. revocării; pl. revocări

revocare s. f., g.-d. art. revocării; pl. revocări

revocare s. f., g.-d. art. revocării; pl. revocări

revoca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. revoc, 2 sg. revoci, 3 revocă; conj. prez. 1 sg. să revoc, 3 să revoce

revoca (a ~) vb., ind. prez. 3 revocă

revoca vb., ind. prez. 1 sg. revoc, 3 sg. și pl. revocă

revoca (ind. prez. 3 sg. și pl. revocă)

revoc, -voacă 3.

REVOCARE s. anulare, contramandare, (înv.) revocație. (~ unui ordin.)

REVOCARE s. anulare, contramandare, (înv.) revocație. (~ unui ordin.)

REVOCA vb. a anula, a contramanda. (A ~ un ordin.)

REVOCA vb. a anula, a contramanda. (A ~ un ordin.)

A revoca ≠ a desemna, a numi