reviriment sn [At: MACEDONSKI, O. IV, 108 / V: (înv) ~rem~ / Pl: ~e / E: fr revirement] 1 Schimbare bruscă în bine Si: înviorare. 2 (Iuz; îs) ~ de fonduri Virament.

REVIRIMENT, revirimente, s. n. Schimbare bruscă și totală, în bine; înviorare. Un reviriment literar însemnat se schițează de cîtva timp în spiritul neolatinilor. MACEDONSKI, O. IV 108. ◊ Reviriment de fonduri = mod de a achita o datorie prin transferul unei creanțe echivalente cu suma datorată.

REVIRIMENT s.n. Schimbare în bine, bruscă și totală, a caracterului, a părerilor, a sentimentelor, a atitudinii cuiva etc.; înviorare. ♦ Reviriment de fonduri = mod de a achita o datorie prin transferul unei creanțe echivalente cu suma datorată. [Pl. -te, -turi. / < fr. revirement].

REVIRIMENT s. n. schimbare bruscă și totală în bine; înviorare. (< fr. revirement)

REVIRIMENT ~e n. 1) Schimbare rapidă spre bine a cursului unui fenomen. 2) Înviorare a unei activități. /<fr. revirement

reviriment n. 1. schimbare completă: un reviriment în opiniunea publică; 2. reviriment de fonduri, mod de achitare prin transportul unei creanțe echivalentă cu suma datorită.

*revirimént n., pl. e (fr. revirement, d. revirer, a se întoarce în partea opusă). Schimbare (în părere): un reviriment în public. – Forma corectă e revirament, că vine de la un verb de conj. I. V. virament.

revirement sn vz reviriment

reviriment s. n., pl. revirimente

reviriment s. n., pl. revirimente

reviriment s. n., pl. revirimente

REVIRIMENT s. înviorare. (S-a produs un ~ în activitatea...)

REVIRIMENT s. înviorare. (S-a produs un ~ în activitatea...)