2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REVEIONÁ vb. I. intr. (Fam.) A sărbători, a petrece revelionul. [Pron. -ve-io-. / < fr. réveillonner].

REVEIONÁ vb. intr. a petrece revelionul. (< fr. réveillonner)

reveioná vb. I (rar) A petrece revelionul ◊ „Împreună cu alți colegi de-ai mei, de la Teatrul Național și de la alte teatre, voi reveiona la ATM.” I.B. 31 XII 60 p. 1 (din fr. réveillonner; DN3)

Intrare: reveionare
reveionare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reveionare
  • reveionarea
plural
  • reveionări
  • reveionările
genitiv-dativ singular
  • reveionări
  • reveionării
plural
  • reveionări
  • reveionărilor
vocativ singular
plural
Intrare: reveiona
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reveiona
  • reveionare
  • reveionat
  • reveionatu‑
  • reveionând
  • reveionându‑
singular plural
  • reveionea
  • reveionați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reveionez
(să)
  • reveionez
  • reveionam
  • reveionai
  • reveionasem
a II-a (tu)
  • reveionezi
(să)
  • reveionezi
  • reveionai
  • reveionași
  • reveionaseși
a III-a (el, ea)
  • reveionea
(să)
  • reveioneze
  • reveiona
  • reveionă
  • reveionase
plural I (noi)
  • reveionăm
(să)
  • reveionăm
  • reveionam
  • reveionarăm
  • reveionaserăm
  • reveionasem
a II-a (voi)
  • reveionați
(să)
  • reveionați
  • reveionați
  • reveionarăți
  • reveionaserăți
  • reveionaseți
a III-a (ei, ele)
  • reveionea
(să)
  • reveioneze
  • reveionau
  • reveiona
  • reveionaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)