dexonline

13 definiții pentru răteri

din care

explicative (11)
relaționale (2)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

răteri vi [At: (a. 1825-1827) CL, 1969, 300 / V: răităra, ~tăli, ~tălui, ~ra, ~tări, ~tili, retirui, reterui, retira / Pzi: ~resc / E: ger retirieren] (Reg) A se retrage (8) (din fața dușmanului).

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

răităra v vz răteri

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

rătăli v vz răteri

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

rătălui v vz răteri

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

rătări v vz răteri

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

rătera v vz răteri

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

rătili v vz răteri

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

retera v vz răteri

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

reterui v vz răteri

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

retira² v vz răteri

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

retirui v vz răteri

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂTERI vb. v. retrage.

sursa: Sinonime (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

răteri vb. v. RETRAGE.

sursa: Sinonime82 (1982)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Intrare: răteri

răteri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (V401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) răteri	răterire	răterit răteritu‑	răterind răterindu‑	singular	plural
		(a) răteri	răterire	răterit răteritu‑	răterind răterindu‑	răterește	răteriți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	răteresc	(să) răteresc	răteream	răterii	răterisem
	a II-a (tu)	răterești	(să) răterești	rătereai	răteriși	răteriseși
	a III-a (el, ea)	răterește	(să) răterească	răterea	răteri	răterise
plural	I (noi)	răterim	(să) răterim	răteream	răterirăm	răteriserăm răterisem
	a II-a (voi)	răteriți	(să) răteriți	rătereați	răterirăți	răteriserăți răteriseți
	a III-a (ei, ele)	răteresc	(să) răterească	rătereau	răteriră	răteriseră

răităra