O definiție pentru reticulocitopenie
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
RETICULO- „plasă, reticul, reticular”. ◊ L. reticulum „plasă mică” > fr. réticulo-, engl. id., germ. retikulo- > rom. reticulo-. □ ~cit (v. -cit), s. n., globulă roșie granuloasă care prezintă o rețea filamentoasă; ~citopenie (v. cito-, v. -penie), s. f., diminuare a numărului de reticulocite din sînge; ~patie (v. -patie), s. f., afecțiune a sistemului reticulohistiocitar; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., parte alveolară a citoplasmei, cu funcții de nutriție; ~tropic (v. -tropic), adj., care prezintă afinitate pentru sistemul reticuloendotelial.
Intrare: reticulocitopenie
reticulocitopenie substantiv feminin
substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |