3 definiții pentru retăcea


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

retăcea vt [At: MUREȘANU, P. 55/5 / V: ~tace / Pzi: retac / E: re- + tăcea cf ger verschweigen] (Înv) A trece sub tăcere Si: a ascunde (5), a tăinui.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RETĂCEÁ vb. v. ascunde, masca, tăinui.

retăcea vb. v. ASCUNDE. MASCA. TĂINUI.

Intrare: retăcea
verb (VT501)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • retăcea
  • retăcere
  • retăcut
  • retăcutu‑
  • retăcând
  • retăcându‑
singular plural
  • retaci
  • retăceți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • retac
(să)
  • retac
  • retăceam
  • retăcui
  • retăcusem
a II-a (tu)
  • retaci
(să)
  • retaci
  • retăceai
  • retăcuși
  • retăcuseși
a III-a (el, ea)
  • retace
(să)
  • reta
  • retăcea
  • retăcu
  • retăcuse
plural I (noi)
  • retăcem
(să)
  • retăcem
  • retăceam
  • retăcurăm
  • retăcuserăm
  • retăcusem
a II-a (voi)
  • retăceți
(să)
  • retăceți
  • retăceați
  • retăcurăți
  • retăcuserăți
  • retăcuseți
a III-a (ei, ele)
  • retac
(să)
  • reta
  • retăceau
  • retăcu
  • retăcuseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)