O definiție pentru resuaj


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

resuáj s. n., pl. resuáje

Intrare: resuaj
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • resuaj
  • resuajul
  • resuaju‑
plural
  • resuaje
  • resuajele
genitiv-dativ singular
  • resuaj
  • resuajului
plural
  • resuaje
  • resuajelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)