2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RESORTÁRE s.f. Acțiunea de a resorta și rezultatul ei. [< resorta].

RESORTÁ vb. I. tr. A sorta din nou. [< re- + sorta].

RESORTÁ vb. tr. a sorta din nou. (< re1- + sorta)

Intrare: resortare
resortare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • resortare
  • resortarea
plural
  • resortări
  • resortările
genitiv-dativ singular
  • resortări
  • resortării
plural
  • resortări
  • resortărilor
vocativ singular
plural
Intrare: resorta
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • resorta
  • resortare
  • resortat
  • resortatu‑
  • resortând
  • resortându‑
singular plural
  • resortea
  • resortați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • resortez
(să)
  • resortez
  • resortam
  • resortai
  • resortasem
a II-a (tu)
  • resortezi
(să)
  • resortezi
  • resortai
  • resortași
  • resortaseși
a III-a (el, ea)
  • resortea
(să)
  • resorteze
  • resorta
  • resortă
  • resortase
plural I (noi)
  • resortăm
(să)
  • resortăm
  • resortam
  • resortarăm
  • resortaserăm
  • resortasem
a II-a (voi)
  • resortați
(să)
  • resortați
  • resortați
  • resortarăți
  • resortaserăți
  • resortaseți
a III-a (ei, ele)
  • resortea
(să)
  • resorteze
  • resortau
  • resorta
  • resortaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)