2 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RESORT2, resorturi, s. n. Organ al unui mecanism executat dintr-un material cu proprietăți elastice mari și care, sub acțiunea unei forțe exterioare, se deformează, revenind la forma inițială când acțiunea exterioară încetează; (sens curent) arc. ♦ Fig. Sursă, izvor de energie fizică sau morală; suport moral, imbold. – Din fr. ressort.

RESORT2, resorturi, s. n. Organ al unui mecanism executat dintr-un material cu proprietăți elastice mari și care, sub acțiunea unei forțe exterioare, se deformează, revenind la forma inițială când acțiunea exterioară încetează; (sens curent) arc. ♦ Fig. Sursă, izvor de energie fizică sau morală; suport moral, imbold. – Din fr. ressort.

RESORT1, resoarte, s. n. Sector, domeniu de activitate; p. ext. persoanele care îl reprezintă. ◊ Autoritate de resort = autoritate sub a cărei jurisdicție intră o problemă și care are competența de a o rezolva. ◊ Expr. A fi de resortul cuiva = a fi, a ține de competența, de specialitatea cuiva; a intra în atribuțiile cuiva. [Pl. și: resorturi] – Din fr. ressort.

RESORT1, resoarte, s. n. Sector, domeniu de activitate; p. ext. persoanele care îl reprezintă. ◊ Autoritate de resort = autoritate sub a cărei jurisdicție intră o problemă și care are competența de a o rezolva. ◊ Expr. A fi de resortul cuiva = a fi, a ține de competența, de specialitatea cuiva; a intra în atribuțiile cuiva. [Pl. și: resorturi] – Din fr. ressort.

resort sn [At: AR (1829), 561 /41 / V: rezort, (înv) resor (Pl: ~soare), rezor / S și: ressort / Pl: ~uri, (rar) ~oarte / E: fr ressort, ger Ressort] 1 Organ de mașină care servește la realizarea legăturilor elastice dintre diferite elemente ale unui sistem tehnic. 2 (Sens curent) Arc (15). 3 (Fig) Sursă de energie fizică sau morală Si: suport moral, imbold Vz mobil1. 4 Domeniu de activitate. 5 (Îs) Autoritate (sau organ etc.) de ~ Autoritate (sau organ etc.) sub a cărei jurisdicție intră o problemă și care are competența de a o rezolva. 6 (Îe) (A fi) de ~ul (cuiva) (A ține) de competența, de specialitatea cuiva. 7 (Îae) A intra în atribuțiile cuiva.

RESORT1, resorturi, s. n. Element, de obicei metalic, folosit pentru realizarea legăturilor elastice între diferite organe ale unui sistem tehnic; (sens curent) arc. E cum s-ar fi rupt deodată resortul unui mecanism. C. PETRESCU, C. V. 261. Pentru ce?... țipă deodată... ca zvîrlit de forța unui resort. SAHIA, N. 82. Amicul apasă resortul capacului. CARAGIALE, O. III 148. ♦ Fig. Sursă de energie fizică sau morală; imbold, izvor, suport moral. Interminabilul bombardament a sfărîmat toate resorturile din mine. CAMIL PETRESCU, U. N. 370. – Pl. și: resoarte (HASDEU, I. V. 153).

RESORT2, resoarte, s. n. Sector, domeniu de activitate; p. ext. persoanele care îl reprezintă. ◊ Autoritate de resort = autoritate sub a cărei jurisdicție intră o problemă și care are competența de a o rezolva. ◊ Expr. A fi de resortul cuiva = a fi, a ține de competența, de specialitatea cuiva; a intra în atribuțiile cuiva.

RESORT1 s.n. Sector, domeniu de activitate; (p. ext.) persoanele care reprezintă acest sector. ♦ Autoritate de resort = autoritate în competența căreia intră rezolvarea unei probleme. [Pl. -oarte, -orturi. / < fr. ressort < ressortir – a fi din aceeași jurisdicție].

RESORT2 s.n. 1. Arc de mașină, de ceas etc. 2. (Fig.) Sursă de energie fizică sau morală; suport moral. [Pl. -turi. / < fr. ressort, germ. Resort].

RESORT s. n. 1. arc de mașină, de ceas etc. 2. (fig.) sursă de energie fizică sau morală; suport moral, imbold. 3. sector, domeniu de activitate. ♦ autoritate de ~ = autoritate în competența căreia intră rezolvarea unei probleme. (< fr. ressort, germ. Resort)

RESORT2 ~uri n. Piesă elastică de oțel fixată între corpul unui vehicul și osiile roților acestuia, care servește la amortizarea șocurilor; arc. /<fr. ressort, germ. Ressort

RESORT1 resoarte n. 1) Domeniu sau sector de activitate. 2) Totalitate a persoanelor ce reprezintă acest domeniu. ◊ A fi de ~ul cuiva a fi de competența cuiva; a ține de specialitatea cuiva. Organele de ~ organele competente. /<fr. ressort, germ. Ressort

resort n. 1. lamă de metal dispusă astfel că-și recapătă starea dintâi, când încetează a fi comprimată: resort de trăsură, de ceasornic; 2. fig. ceeace împinge la lucru, forță, energie: speranța e marele resort al sufletului; 3. mijloc de succes: a pune în mișcare toate resorturile. ║ n. 1. întindere de jurisdicțiune: resortul unui tribunal; 2. fig. competență, specialitate: asta nu e de resortul meu.

*resórt n., pl. urĭ (fr. ressort, d. ressortir, a sări înapoĭ pin elasticitate. V. răzor 2). Lamă saŭ sîrmă de oțel care vine la loc după ce scapă de presiune (ca arcurile trăsurilor, coardele ceasornicelor, droturile canapelelor ș. a.). Fig. Ceĭa ce pune în mișcare, forță, energie: interesu e marele resort al afacerilor. Mijloc de succes: a pune în mișcare toate resorturile. Întindere de jurisdicțiune, limită de competență: resortu unuĭ tribunal, asta nu e de resortu meŭ. A judeca în ultimu resort, a judeca fără apel. Ministru de resort, ministru ministeruluĭ de care e vorba. V. țumburuc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

resort1 (arc) s. n., pl. resorturi

resort2 (sector) s. n., pl. resoarte

resort1 (arc) s. n., pl. resorturi

resort2 (sector) s. n., pl. resoarte

resort (sector) s. n., pl. resoarte

resort (arc) s. n., pl. resorturi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RESORT s. v. imbold, impuls, îndemn, pornire, stimul, stimulent.

RESORT s. 1. v. arc. 2. v. domeniu.

resort s. v. IMBOLD. IMPULS. ÎNDEMN. PORNIRE. STIMUL. STIMULENT.

RESORT s. 1. arc, (reg.) drot. (A sărit ca un ~.) 2. domeniu, sector, serviciu. (În ~ public s-au făcut mari progrese.)

Intrare: resort (arc)
resort1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • resort
  • resortul
  • resortu‑
plural
  • resorturi
  • resorturile
genitiv-dativ singular
  • resort
  • resortului
plural
  • resorturi
  • resorturilor
vocativ singular
plural
resort2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • resort
  • resortul
  • resortu‑
plural
  • resoarte
  • resoartele
genitiv-dativ singular
  • resort
  • resortului
plural
  • resoarte
  • resoartelor
vocativ singular
plural
rezort
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
resor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rezor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: resort (sector)
resort2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • resort
  • resortul
  • resortu‑
plural
  • resoarte
  • resoartele
genitiv-dativ singular
  • resort
  • resortului
plural
  • resoarte
  • resoartelor
vocativ singular
plural
resort1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • resort
  • resortul
  • resortu‑
plural
  • resorturi
  • resorturile
genitiv-dativ singular
  • resort
  • resortului
plural
  • resorturi
  • resorturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

resort, resorturisubstantiv neutru

  • 1. Organ al unui mecanism executat dintr-un material cu proprietăți elastice mari și care, sub acțiunea unei forțe exterioare, se deformează, revenind la forma inițială când acțiunea exterioară încetează. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: arc
    • format_quote E cum s-ar fi rupt deodată resortul unui mecanism. C. PETRESCU, C. V. 261. DLRLC
    • format_quote Pentru ce?... țipă deodată... ca zvîrlit de forța unui resort. SAHIA, N. 82. DLRLC
    • format_quote Amicul apasă resortul capacului. CARAGIALE, O. III 148. DLRLC
    • 1.1. figurat Sursă, izvor de energie fizică sau morală; suport moral. DEX '09 DLRLC DN
      sinonime: imbold
      • format_quote Interminabilul bombardament a sfărîmat toate resorturile din mine. CAMIL PETRESCU, U. N. 370. DLRLC
etimologie:

resort, resoartesubstantiv neutru

  • 1. Sector, domeniu de activitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. prin extensiune Persoanele care îl reprezintă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. Autoritate de resort = autoritate sub a cărei jurisdicție intră o problemă și care are competența de a o rezolva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • chat_bubble A fi de resortul cuiva = a fi, a ține de competența, de specialitatea cuiva; a intra în atribuțiile cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.