2 intrări

24 de definiții

RESEMNÁT, -Ă, resemnați, -te, adj. Care se împacă cu o situație grea, care suportă ceva fără împotrivire. ♦ Care exprimă resemnare. [Var.: (înv.) resignát, -ă adj.] – V. resemna.

RESEMNÁT, -Ă, resemnați, -te, adj. Care se împacă cu o situație grea, care suportă un rău fără împotrivire. ♦ Care exprimă resemnare. [Var.: (înv.) resignát, -ă adj.] – V. resemna.

RESEMNÁT, -Ă, resemnați, -te, adj. Care se împacă cu o situație grea, care suportă un rău fără împotrivire. Lăsați, spuse resemnat omul. C. PETRESCU, C. V. 130. Resemnată, ca o eroină din romanele ce le citea cu pasiune, trăia fără nici o țintă lămurită. REBREANU, I. 104. Mă întorc iar la mine în sat, sfîrși băirînul resemnat. BART, S. M. 33. ♦ Care exprimă resemnare. Și fără nici o vorbă ne privim... Schimbînd surîsuri... pocăite, resemnate. CAMIL PETRESCU, V. 19. În sufletul tînărului Iuga dăinuia o liniște resemnată. REBREANU, R. II 290.

RESEMNÁT, -Ă adj. Care se împacă cu o situație grea. ♦ Care exprimă resemnare. [< resemna].

*resemnát, -ă adj. Plin de resemnare.

RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

RESIGNÁ vb. I v. resemna.

RESIGNÁT, -Ă adj. v. resemnat.

RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a se supune, a accepta, a suporta un rău fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

RESIGNÁT, -Ă adj. v. resemnat.

RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta, a suporta un rău fără împotrivire. Se resemnează și, la treizeci de ani... e femeie bătrînă. PAS, Z. I 222. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «la», arătînd obiectul resemnării) S-ar fi resemnat in definitiv la tot ce-i contrariase proiectele romantice. C. PETRESCU, C. V. 45. S-o resemna la o viață modestă. id. R. DR. 197.

RESIGNÁ, resignez, vb. I. Refl. (Franțuzism) A se resemna. M-am resignat să trec drept cel mai mărginit și mai bucher dintre toți colegii. GALACTION, O. I 14.

RESIGNÁT, -Ă, resignați, -te, adj. (Franțuzism) Resemnat. Mi-au tras o perdea de pe ochi, să văd și altceva decît traiul de vită la care eram condamnat și la care mă simțeam resignat. C. PETRESCU, R. DR. 123. Privi resignată nucii din livada bătrînească. id, O. P. I 81.

resemná (a ~) vb., ind. prez. 3 resemneáză

resemná vb., ind. prez. 1 sg. resemnéz, 3 sg. și pl. resemneáză

resigná vb., ind. prez. 3 sg. și pl. resigneáză

RESEMNÁ vb. I. refl. A se împăca cu o situație neplăcută, grea; a accepta, a se supune. [Cf. fr. résigner, după semna].

RESIGNÁ vb. I. refl. (Rar) A se resemna. [< fr. résigner, cf. lat. resignare].

RESEMNÁ vb. refl. a se împăca cu o situație neplăcută, grea; a accepta, a se supune. (după fr. résigner)

RESIGNÁ vb. refl. a se resemna. (< fr. résigner, lat. resignare)

resemná (resemnéz, resemnát), vb. refl. – A accepta o situație defavorabilă. – Var. resigna, rezigna. Fr. résigner, adaptat la conjug. lui a însemna.

A SE RESEMNÁ mă ~éz intranz. A se împăca (în cele din urmă) cu o situație defavorabilă; a accepta un rău sub presiunea împrejurărilor. /<fr. résigner

*resemnéz v. tr. (lat. resignare, „a înapoĭa, a încredința, a renunța”, acomodat după însemnez). Las de bună voĭe în favoarea cuĭva (Rar). V. refl. Mă las în voĭa soarteĭ așteptîndu-mă la tot rău fără să cîrtesc: bolnavu se resemnase. – S´ar putea zice și rezign și -gnéz.

Intrare: resemnat
resemnat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular resemnat resemnatul resemna resemnata
plural resemnați resemnații resemnate resemnatele
genitiv-dativ singular resemnat resemnatului resemnate resemnatei
plural resemnați resemnaților resemnate resemnatelor
vocativ singular
plural
resignat
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular resignat resignatul resigna resignata
plural resignați resignații resignate resignatele
genitiv-dativ singular resignat resignatului resignate resignatei
plural resignați resignaților resignate resignatelor
vocativ singular
plural
Intrare: resemna
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) resemna resemnare resemnat resemnând singular plural
resemnea resemnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) resemnez (să) resemnez resemnam resemnai resemnasem
a II-a (tu) resemnezi (să) resemnezi resemnai resemnași resemnaseși
a III-a (el, ea) resemnea (să) resemneze resemna resemnă resemnase
plural I (noi) resemnăm (să) resemnăm resemnam resemnarăm resemnaserăm, resemnasem*
a II-a (voi) resemnați (să) resemnați resemnați resemnarăți resemnaserăți, resemnaseți*
a III-a (ei, ele) resemnea (să) resemneze resemnau resemna resemnaseră
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) resigna resignare resignat resignând singular plural
resignea resignați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) resignez (să) resignez resignam resignai resignasem
a II-a (tu) resignezi (să) resignezi resignai resignași resignaseși
a III-a (el, ea) resignea (să) resigneze resigna resignă resignase
plural I (noi) resignăm (să) resignăm resignam resignarăm resignaserăm, resignasem*
a II-a (voi) resignați (să) resignați resignați resignarăți resignaserăți, resignaseți*
a III-a (ei, ele) resignea (să) resigneze resignau resigna resignaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)