Definiția cu ID-ul 965392:

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

REPUTAȚIE. Subst. Reputație, renume, nume bun, nume, faimă, vogă (franțuzism), celebritate, notorietate, popularitate; prestigiu, autoritate, greutate (fam.), importanță, vază; recunoaștere, consacrare, consacrație (rar); glorie, slavă, măreție, fală, aureolă (fig.), nimb (fig.); considerație, stimă, onoare, prețuire. Autoritate, personalitate, personaj, somitate, mărime, celebritate, notabilitate, notabil; as, maestru; vedetă, stea (fig.), star. Adj. Renumit, cu renume, știut, reputat, cunoscut, prețuit, apreciat, recunoscut, consacrat, vestit, de vestire (pop.), cinstit, prestigios; însemnat, important, de vază, cu vază, de frunte; marcant, remarcabil, notabil, notoriu; eminent, celebru, faimos, falnic, ilustru, strălucit, magnific; glorios, slăvit, aureolat (fig.), nimbat (fig.), plin de glorie. Vb. A fi renumit (reputat, cunoscut, faimos, ilustru), a fi celebru, a fi o somitate, a avea (un) nume (faimă), a avea trecere; a se bucura de celebritate (popularitate), a-și face (un) nume, a ajunge celebru; a se remarca, a se impune. A fi la modă, a fi în vogă, a avea presă bună (publicitate, reclamă). V. glorie, respect, succes.