11 definiții pentru repugnanță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REPUGNÁNȚĂ s. f. (Livr.) Dezgust, repulsie, aversiune. – Din fr. répugnance, lat. repugnantia.

REPUGNÁNȚĂ s. f. (Livr.) Dezgust, repulsie, aversiune. – Din fr. répugnance, lat. repugnantia.

REPUGNÁNȚĂ s.f. (Liv.) Silă, dezgust; scârbă, greață, aversiune. [Cf. fr. répugnance, lat. repugnantia].

REPUGNÁNȚĂ s. f. silă, dezgust; scârbă, greață, aversiune. (< fr. répugnance, lat. repugnantia)

REPUGNÁNȚĂ f. livr. Sentiment sau senzație de neplăcere față de cineva sau ceva; aversiune; silă; antipatie; repulsie. /<fr. répugnance, lat. repugnantia

*repugnánță f., pl. e (lat. repugnantia). Dezgust adînc, mare aversiune: a avea repugnanță de un lucru saŭ contra unuĭ lucru.

repugnantă sfs [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 5 / V: (înv) ~umn~ / E: fr répugnance, lat repugnantia] (Rar) Repulsie (1).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

repugnánță (livr.) s. f., g.-d. art. repugnánței

repugnánță s. f., g.-d. art. repugnánței


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REPUGNÁNȚĂ s. v. antipatie, aversiune, dezgust, greață, îngrețoșare, oroare, ostilitate, pornire, repulsie, resentiment, scârbă, silă.

repugnanță s. v. ANTIPATIE. AVERSIUNE. DEZGUST. GREAȚĂ. ÎNGREȚOȘARE. OROARE. OSTILITATE. PORNIRE. REPULSIE. RESENTIMENT. SCÎRBĂ. SILĂ.

Intrare: repugnanță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • repugnanță
  • repugnanța
plural
genitiv-dativ singular
  • repugnanțe
  • repugnanței
plural
vocativ singular
plural

repugnanță

etimologie: