2 definiții pentru reptil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

reptil n. 1. animal care se târăște pe pântece; 2. pl. clasă de animale vertebrate cu sânge rece: țestoase, șopârle, șerpi, broaște; 3. fig. ființă josnică și târîtoare.

*reptíl n., pl. e (fr. reptile, lat. réptilis, d. répere, reptum, a se tîrî). Zool. Animal care se tîrăște, cum îs maĭ ales șerpiĭ, apoĭ șopîrlele, crocodiliĭ, broaștele țestoase ș. a. Fig. Persoană josnică și lingușitoare. – Și reptilă f. – Reptilele aŭ sînge rece și-s în general ovipare, cu respirațiune pulmonară și organizate p. vĭața terestră, deși unele, maĭ ale crocodiliĭ, pot sta maĭ mult orĭ maĭ puțin supt apă. Pelea lor e une-orĭ întărită pin solzĭ imbricațĭ orĭ juxtapușĭ foarte rezistențĭ (ca la broaștele țestoase, la crocodilĭ). La șerpĭ, pelea se schimbă în fiecare an. Unele aŭ picĭoare, altele le aŭ atrofiate și de abea vizibile, altele n’aŭ de loc ca șerpiĭ. – Afară de rare excepțiunĭ, reptilele-s carnivore. Grație uneĭ neobișnuite facultățĭ de a-șĭ lărgi gura și esofagu, eĭ pot înghiți prada fără să mestece. La marile speciĭ, digestiunea se face atuncĭ încet și într’un fel de letargie. În fine, unele-s veninoase și produc moarte pin mușcătură (ca vipera, naja, cerastu). Foarte rezistente cauzelor de distrugere, putînd suferi fără să moară mutilările cele maĭ teribile, reptilele-s răspîndite pe tot globu și-s cu atît maĭ marĭ cu cît locuĭesc maĭ aproape de ecŭator (ca gavialiĭ, pitoniĭ), fără să ajungă totușĭ la formele colosale ale reptilelor fósile, dintre care unele aŭ ajuns pînă la 30 de metri în lungime. – Unele-s folositoare omuluĭ. Așa-s șopîrlele și colubriĭ (șerpĭ micĭ negri, ca ceĭ din insula Șerpilor), care mănîncă insectele vătămătoare. În industria peilor asemenea: pelea de crocodil, de șerpĭ marĭ și bagaŭa are mare preț. Reptilele se împart în ordine, din care cele maĭ însemnate sînt: chelonienele, saurienele, ofidienele și batracienele.

Intrare: reptil
reptil
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.