opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REPICARE, repicări, s. f. Acțiunea de a repica și rezultatul ei; repicaj. – V. repica.

REPICARE, repicări, s. f. Acțiunea de a repica și rezultatul ei; repicaj. – V. repica.

repicare sf [At: MDT / Pl: ~cări / E: repica] (Agr) Răsădire.

REPICARE s.f. Acțiunea de a repica; repicaj, repicat. [< repica].

REPICA, repichez, vb. I. Tranz. A răsădi la distanțe mai mari plantele tinere, crescute în răsadnițe sau sere, pentru a le asigura condiții favorabile de nutriție; a transplanta, a replanta. – Din fr. repiquer.

repica vt [At: DN2 / Pzi: ~chez, repic / E: fr repiquer] (Agr) A răsădi (1).

REPICA, repichez, vb. I. Tranz. A răsădi la distanțe mai mari plantele tinere, crescute în răsadnițe și sere, pentru a le asigura condiții favorabile de nutriție; a transplanta, a replanta. – Din fr. repiquer.

REPICA vb. I. 1. A transplanta, a replanta. 2. A reface, a drege un pavaj prin înlocuirea pietrelor deteriorate. [P.i. -chez și repic. / < fr. repiquer].

REPICA vb. tr. 1. a replanta. 2. a reface un pavaj prin înlocuirea pietrelor deteriorate. (< fr. repiquer)

A REPICA ~chez tranz. (răsaduri, plante din seră etc.) A replanta definitiv (pe locul unde trebuie să se dezvolte normal). /<fr. repiquer

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

repicare s. f., g.-d. art. repicării; pl. repicări

repicare s. f., g.-d. art. repicării; pl. repicări

repicare s. f., g.-d. art. repicării, pl. repicări

repica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. repichez, 3 repichează; conj. prez. 1 sg. să repichez, 3 să repicheze

repica (a ~) vb., ind. prez. 3 repichează

repica vb., ind. prez. 1 sg. repichez, 3 sg. și pl. repichează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REPICARE s. (AGRON.) repicaj, repicat. (~ a verzei în câmp).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

REPICÁRE (după fr. repiquer) s. f. Răsădire la distanțe mai mari a plantelor tinere crescute în răsadnițe sau sere, cu scopul de a le asigura o suprafață mai mare de nutriție. Uneori r. se repetă de mai multe ori până la plantarea definitivă.

Intrare: repicare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • repicare
  • repicarea
plural
  • repicări
  • repicările
genitiv-dativ singular
  • repicări
  • repicării
plural
  • repicări
  • repicărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: repica
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • repica
  • repicare
  • repicat
  • repicatu‑
  • repicând
  • repicându‑
 singular plural
  • repichează
  • repicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • repichez
 (să)
  • repichez
  • repicam
  • repicai
  • repicasem
a II-a (tu)
  • repichezi
 (să)
  • repichezi
  • repicai
  • repicași
  • repicaseși
a III-a (el, ea)
  • repichează
 (să)
  • repicheze
  • repica
  • repică
  • repicase
plural I (noi)
  • repicăm
 (să)
  • repicăm
  • repicam
  • repicarăm
  • repicaserăm
  • repicasem
a II-a (voi)
  • repicați
 (să)
  • repicați
  • repicați
  • repicarăți
  • repicaserăți
  • repicaseți
a III-a (ei, ele)
  • repichează
 (să)
  • repicheze
  • repicau
  • repicară
  • repicaseră
verb (VT10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • repica
  • repicare
  • repicat
  • repicatu‑
  • repicând
  • repicându‑
 singular plural
  • repică
  • repicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • repic
 (să)
  • repic
  • repicam
  • repicai
  • repicasem
a II-a (tu)
  • repici
 (să)
  • repici
  • repicai
  • repicași
  • repicaseși
a III-a (el, ea)
  • repică
 (să)
  • repice
  • repica
  • repică
  • repicase
plural I (noi)
  • repicăm
 (să)
  • repicăm
  • repicam
  • repicarăm
  • repicaserăm
  • repicasem
a II-a (voi)
  • repicați
 (să)
  • repicați
  • repicați
  • repicarăți
  • repicaserăți
  • repicaseți
a III-a (ei, ele)
  • repică
 (să)
  • repice
  • repicau
  • repicară
  • repicaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

repicare, repicărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a repica și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: repicaj repicat
etimologie:
  • vezi repica DEX '09 DEX '98 DN

repica, repichezverb

  • 1. A răsădi la distanțe mai mari plantele tinere, crescute în răsadnițe sau sere, pentru a le asigura condiții favorabile de nutriție. DEX '09 DN
    sinonime: replanta răsădi transplanta
  • 2. A reface, a drege un pavaj prin înlocuirea pietrelor deteriorate. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.