2 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REPEZIT, -Ă, repeziți, -te, adj. 1. Grăbit, făcut în grabă, la repezeală. 2. Care acționează pripit; p. ext. pornit, mânios, nestăpânit; răstit. – V. repezi.

REPEZIT, -Ă, repeziți, -te, adj. 1. Grăbit, făcut în grabă, la repezeală. 2. Care acționează pripit; p. ext. pornit, mânios, nestăpânit; răstit. – V. repezi.

repezit, ~ă a [At: BUDAI-DELEANU, T. 264 / Pl: ~iți, ~e / E: repezi] 1 Făcut în grabă, la repezeală Si: grăbit (4). 2 (D. vorbe, gesturi etc., pex, d. oameni) Nestăpânit.

REPEZIT, -Ă, repeziți, -te, adj. 1. Grăbit, făcut în grabă, la repezeală. De mîncat, mîncase pe apucate, unde-i îngăduiau călătoriile astea repezite. CAMIL PETRESCU, O. II 270. ♦ (Despre vorbe, gesturi etc., p. ext. despre oameni) Brusc, pripit, nervos, nestăpînit. Om repezit.Nu se uita înapoi; gonea înainte, grăbind motorul cu mișcări repezite, necruțătoare. MIHALE, O. 170. Vorba multă și cam repezită mă făceau să mă uit cu oarecare bănuială la domnul Neculăieș Crăciun. SADOVEANU, O. VIII 57. ◊ (Adverbial) Plutonierul vorbi repezit, nervos. DUMITRIU, P. F. 50. 2. Izbit cu putere, vijelios. Vîrtejuri repezite Bat în ușă mînioase. VLAHUȚĂ, O. A. 87. Peste mii de sloiuri de valuri repezite O pasăre plutește cu aripi ostenite. EMINESCU, O. I 114.

REPEZIT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A REPEZI și A SE REPEZI. 2) (despre persoane) Care acționează pripit; iute din fire; nestăpânit. /v. a (se) repezi

REPEZI, reped, vb. IV. 1. Refl. A porni în grabă, a se duce repede spre..., a da fuga, a sări. ♦ A trece pe undeva în grabă (și pentru scurt timp), a se abate pe la..., a da o fugă. ♦ Tranz. A trimite pe cineva în grabă. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă; a se pripi (1). 3. Refl. A se năpusti, a se arunca, a năvăli. 4. Tranz. A trânti, a izbi, a arunca, a azvârli. ♦ A da, a aplica cu violență o lovitură cu pumnul, cu palma etc. 5. Tranz. Fig. A se răsti la cineva, a-i vorbi aspru, violent; a brusca. – Din repede.

repezi [At: (a. 1625) GCR I, 72/2 / Pzi: reped, (reg) repez, ~pesc / E: repede] 1 vr A-și iuți mișcările, deplasarea etc. Si: a se grăbi (2). 2 vr A se grăbi să facă ceva, fără chibzuință Si: a se grăbi (7), a se precipita, a se pripi. 3 vr A se duce (până undeva) în grabă (și pentru scurt timp) Si: a se abate (12), a da o fugă (24). 4 vt A trimite pe cineva în grabă până undeva. 5 vt (Îe) A – veste A aduce la cunoștință (în cel mai scurt timp) Si: a vesti. 6 vr A se năpusti. 7 vt (D. ape curgătoare) A trece furtunos. 8 vt (D. ape) A ieși cu putere Si: a izbucni, a țâșni. 9 vt A arunca (15). 10 vt A trânti. 11 vt A imprima unui obiect, unei arme o mișcare rapidă și violentă, cu scopul de a lovi pe cineva. 12 vt (C. i. lovitura) A da, a aplica cu violență. 13 vt (Rar) A face la repezeală Si: a pregăti (în pripă). 14 vt (Fig) A se răsti la cineva Si: a brusca (1).

REPEZI, reped, vb. IV. 1. Refl. A porni în grabă, a se duce repede spre..., a da fuga, a sări. ♦ A trece pe undeva în grabă (și pentru scurt timp), a se abate pe la..., a da o fugă. ♦ Tranz. A trimite pe cineva în grabă. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă; a se pripi (1). 3. Refl. A se năpusti, a se arunca, a năvăli. 4. Tranz. A trânti, a izbi, a arunca, a azvârli. ♦ A da, a aplica cu violență o lovitură cu pumnul, cu palma etc. 5. Tranz. Fig. A se răsti la cineva, a-i vorbi aspru, violent; a brusca. 6. Refl. (Fam.; despre oameni) A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă; a se pripi (1). – Din repede.

REPEZI, reped, vb. IV. 1. Refl. A porni în grabă, a se duce repede, a se grăbi (spre...); a da fuga. Otilia... se repezi ca vîntul pe o ușă. CĂLINESCU, E. O. I 27. C-o bucurie copilărească se repezi afară ca să-și încînte ochii. BART, E. 308. Toți se reped la geamuri să le închidă. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. (Cu pronunțare regională) Ce-mi pasă, zise el, răpezindu-se să vadă unde-i. EMINESCU, N. 9. ◊ Fig. Faptul zilei în slavă se repede! EMINESCU, O. I 89. ◊ Tranz. fact. Bine vorba nu sfîrșea, Bidiviu-și repezea Șapte ziduri că sărea Porțile că descuia. TEODORESCU, P. P. 654. ♦ A se duce (pînă undeva) în grabă (și pentru scurt timp); a da o fugă. Eminescu se repezise cu puțin înainte la Botoșani, pentru vreo cinci zile. CĂLINESCU, E. 251. Pînă la Malu nu era mai mare depărtare decît doi kilometri. Se puteau repezi acasă și în cursul zilei. SADOVEANU, M. C. 184. S-a repezit în iatac, să-și schimbe un cîrlionț de păr așa cum îl purta acum Ilenuța adus după ureche. C. PETRESCU, A. 455. Cînd te hotărăști a te repezi pe aici? CARAGIALE, O. VII 110. ♦ Tranz. A trimite pe cineva în grabă pînă undeva. Zici tu că să repezi, pe Traian cu scrisoare și eu să-i dau răspuns. SADOVEANU, P. M. 62. 2. Refl. A se năpusti, a se arunca. Constantin se repezi ca vulturul pe pradă. GALACTION, O. I 150. Se repede și îi taie capul pe carele îl duce la Basta. ISPIRESCU, M. V. 58. Ca un leu s-au repezit asupra dușmanului. DRĂGHICI, R. 168. ◊ Tranz. fact. (Cu pronunțare regională) Se pornea călare pe falnicu-i armăsar, ca să vîneze... cerbul și mistrețul de prin codri sau ca să doboare, pe sub nouri, cocorii răpezind asupră-le agerii săi șoimi. ODOBESCU, S. III 54. 3. Tranz. A trînti, a izbi. Cînd Pîrvu se arătă în prag, repezind ușa de părete... îl măsură c-o privire dojenitoare și scîrbită. VLAHUȚĂ, N. 127. ♦ A da, a aplica cu violență o lovitură, un pumn, o palmă etc. Înainte de a o sprijini să se scoale, îi repede un bot de cizmă în coaste. STANCU, D. 157. ♦ A arunca, a azvîrli. Am repezit ciutura grea spre capul ei. STANCU, D. 31. ◊ Fig. Din lumina focului de la șopron, maică-sa o urmărea cu ochii în tăcere. Nu-i repezi nici o vorbă aspră. SADOVEANU, O. VIII 215. Din două gene de nouri se vedeau doi ochi albaștri ca ceriul, ce repezeau fulgere lungi. EMINESCU, N. 27. 4. Tranz. Fig. A se răsti (la cineva), a-i vorbi aspru; a brusca (pe cineva). – Prez. ind. și: repez.

A REPEZI reped tranz. 1) A împinge cu violență; a izbi. 2) fig. A trata cu cuvinte aspre; a brusca. /Din repede

A SE REPEZI mă reped intranz. 1) A porni repede; a o lua brusc din loc. 2) A se duce până undeva în grabă și pentru puțin timp; a da o fugă. 3) A se arunca cu lăcomie sau cu violență; a năvăli; a năpădi; a tăbărî. /Din repede

repezì v. 1. a arunca cu putere: a repezi o săgeată; 2. a împinge tare: el calul își răpede 3. a trimite în grabă: a repezi o ștafetă; 4. a merge repede: mă răped până acasă; 5. a da năvală: leul se repezi asupră-i. [Tras din repede].

răpéd (est) și repéd saŭ repéz (vest), a -zí v. tr. (d. răpede, adj., de unde s’aŭ născut întîĭ formele acc. pe sufix, ca răpezit, apoĭ cele-lalte. Cp. cu limpezesc, netezesc, umezesc. – El răpéde, să răpeádă, în vest repéde, să repeadă și -eáză). Arunc cu putere: reduta’n noĭ răpede un foc cît nu-l încape gîndu (Al.). Trag, aplic violent: ĭ-a și răpezit un pumn. Împing răpede, fac să meargă răpede, grăbesc: generalu răpezi escadroanele, stafetele. Vechĭ. A răpezi cărțĭ (N. Cost. 1, 487), a trimete scrisorĭ în grabă. V. refl. Mă arunc, năpădesc, năvălesc: soldațiĭ se răpeziră la luptă, caliciĭ la pomană. Mă duc în grabă: s’a răpezit pînă acasă și s’a’nturnat îndată. V. lansez.

răpezít (est) și re- (vest) adj. (d. mă răpéd). Iron. Cu mișcărĭ prea răpezĭ, apucat, zăpăcit: om răpezit. Subst. Un răpezit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

repezi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reped, 2 sg. repezi, 3 sg. repede, imperf. 1 repezeam; conj. prez. 1 sg. să reped, 3 să repea; imper. 2 sg. afirm. repede

repezi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reped, 1 pl. repezim, imperf. 3 sg. repezea; conj. prez. 3 să repea

repezi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reped, 1 pl. repezim, imperf. 3 sg. repezea; conj. prez. 3 sg. și pl. repea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REPEZIT adj. 1. v. iute. 2. nestăpânit. (Gesturi ~.) 3. v. pripit.

REPEZIT adj. 1. grabnic, grăbit, iute, întins, precipitat, rapid, repede, zorit, (înv. și pop.) silit, silnic, (înv.) pripitor. (Un mers ~.) 2. nestăpînit. (Gesturi ~.) 3. pripit, (înv.) pripelnic. (E un om prea ~.)

Repezit ≠ reținut, stăpânit

REPEZI vb. 1. v. năpusti. 2. v. sări. 3. v. azvârli. 4. v. izbi.

REPEZI vb. 1. a se arunca, a se azvîrli, a se năpusti, a năvăli, a se precipita, a sări, a tăbărî, a se zvîrli, (rar) a se prăbuși, (înv. și pop.) a cădea, (înv. și reg.) a năduli, a se prăpăstui, (reg.) a iuruși, a năboi, a se năprăti, a nooti, a se tovărî, (Transilv.) a se aiepta, (Transilv. și Ban.) a se șupi, (înv.) a se da, a năbuși, a năvrăpi, a se slobozi. (S-au ~ asupra dușmanului.) 2. a se arunca, a se avînta, a se azvîrli, a se precipita, a sări, a se zvîrli, (pop.) a se chiti, (Transilv.) a se aiepta. (Se ~ pe cal.) 3. a arunca, a azvîrli, a zvîrli, (înv. și reg.) a năpusti. (~ donița după el.) 4. a izbi, a trînti. (A ~ ușa de perete.)

Intrare: repezit
repezit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • repezit
  • repezitul
  • repezitu‑
  • repezi
  • repezita
plural
  • repeziți
  • repeziții
  • repezite
  • repezitele
genitiv-dativ singular
  • repezit
  • repezitului
  • repezite
  • repezitei
plural
  • repeziți
  • repeziților
  • repezite
  • repezitelor
vocativ singular
plural
Intrare: repezi
verb (VT315)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • repezi
  • repezire
  • repezit
  • repezitu‑
  • repezind
  • repezindu‑
singular plural
  • repede
  • repeziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reped
  • repez
(să)
  • reped
  • repez
  • repezeam
  • repezii
  • repezisem
a II-a (tu)
  • repezi
(să)
  • repezi
  • repezeai
  • repeziși
  • repeziseși
a III-a (el, ea)
  • repede
(să)
  • repea
  • repea
  • repezea
  • repezi
  • repezise
plural I (noi)
  • repezim
(să)
  • repezim
  • repezeam
  • repezirăm
  • repeziserăm
  • repezisem
a II-a (voi)
  • repeziți
(să)
  • repeziți
  • repezeați
  • repezirăți
  • repeziserăți
  • repeziseți
a III-a (ei, ele)
  • reped
(să)
  • repea
  • repea
  • repezeau
  • repezi
  • repeziseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

repezit, repeziadjectiv

  • 1. Făcut în grabă, la repezeală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: grăbit
    • format_quote De mîncat, mîncase pe apucate, unde-i îngăduiau călătoriile astea repezite. CAMIL PETRESCU, O. II 270. DLRLC
  • 2. Care acționează pripit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Om repezit. DLRLC
    • format_quote Nu se uita înapoi; gonea înainte, grăbind motorul cu mișcări repezite, necruțătoare. MIHALE, O. 170. DLRLC
    • format_quote Vorba multă și cam repezită mă făceau să mă uit cu oarecare bănuială la domnul Neculăieș Crăciun. SADOVEANU, O. VIII 57. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Plutonierul vorbi repezit, nervos. DUMITRIU, P. F. 50. DLRLC
  • 3. Izbit cu putere. DLRLC
    sinonime: vijelios
    • format_quote Vîrtejuri repezite Bat în ușă mînioase. VLAHUȚĂ, O. A. 87. DLRLC
    • format_quote Peste mii de sloiuri de valuri repezite O pasăre plutește cu aripi ostenite. EMINESCU, O. I 114. DLRLC
etimologie:
  • vezi repezi DEX '98 DEX '09

repezi, repedverb

  • 1. reflexiv A porni în grabă, a se duce repede spre..., a da fuga. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: sări
    • format_quote Otilia... se repezi ca vîntul pe o ușă. CĂLINESCU, E. O. I 27. DLRLC
    • format_quote C-o bucurie copilărească se repezi afară ca să-și încînte ochii. BART, E. 308. DLRLC
    • format_quote Toți se reped la geamuri să le închidă. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. DLRLC
    • format_quote cu pronunțare regională Ce-mi pasă, zise el, răpezindu-se să vadă unde-i. EMINESCU, N. 9. DLRLC
    • format_quote figurat Faptul zilei în slavă se repede! EMINESCU, O. I 89. DLRLC
    • format_quote tranzitiv factitiv Bine vorba nu sfîrșea, Bidiviu-și repezea Șapte ziduri că sărea Porțile că descuia. TEODORESCU, P. P. 654. DLRLC
    • 1.1. A trece pe undeva în grabă (și pentru scurt timp), a se abate pe la..., a da o fugă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Eminescu se repezise cu puțin înainte la Botoșani, pentru vreo cinci zile. CĂLINESCU, E. 251. DLRLC
      • format_quote Pînă la Malu nu era mai mare depărtare decît doi kilometri. Se puteau repezi acasă și în cursul zilei. SADOVEANU, M. C. 184. DLRLC
      • format_quote S-a repezit în iatac, să-și schimbe un cîrlionț de păr așa cum îl purta acum Ilenuța adus după ureche. C. PETRESCU, A. 455. DLRLC
      • format_quote Cînd te hotărăști a te repezi pe aici? CARAGIALE, O. VII 110. DLRLC
    • 1.2. tranzitiv A trimite pe cineva în grabă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Zici tu că să repezi pe Traian cu scrisoare și eu să-i dau răspuns. SADOVEANU, P. M. 62. DLRLC
  • 2. reflexiv familiar (Despre oameni) A face un lucru în grabă și adesea fără chibzuială, a acționa în pripă; a se pripi. DEX '09 DEX '98
    sinonime: pripi
  • 3. reflexiv A se năpusti, a se arunca. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Constantin se repezi ca vulturul pe pradă. GALACTION, O. I 150. DLRLC
    • format_quote Se repede și îi taie capul pe carele îl duce la Basta. ISPIRESCU, M. V. 58. DLRLC
    • format_quote Ca un leu s-au repezit asupra dușmanului. DRĂGHICI, R. 168. DLRLC
    • format_quote tranzitiv factitiv cu pronunțare regională Se pornea călare pe falnicu-i armăsar, ca să vîneze... cerbul și mistrețul de prin codri sau ca să doboare, pe sub nouri, cocorii răpezind asupră-le agerii săi șoimi. ODOBESCU, S. III 54. DLRLC
  • 4. tranzitiv Arunca, azvârli, izbi, trânti. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cînd Pîrvu se arătă în prag, repezind ușa de părete... îl măsură c-o privire dojenitoare și scîrbită. VLAHUȚĂ, N. 127. DLRLC
    • format_quote Am repezit ciutura grea spre capul ei. STANCU, D. 31. DLRLC
    • format_quote figurat Din lumina focului de la șopron, maică-sa o urmărea cu ochii în tăcere. Nu-i repezi nici o vorbă aspră. SADOVEANU, O. VIII 215. DLRLC
    • format_quote figurat Din două gene de nouri se vedeau doi ochi albaștri ca ceriul, ce repezeau fulgere lungi. EMINESCU, N. 27. DLRLC
    • 4.1. A da, a aplica cu violență o lovitură cu pumnul, cu palma etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Înainte de a o sprijini să se scoale, îi repede un bot de cizmă în coaste. STANCU, D. 157. DLRLC
  • 5. tranzitiv figurat A se răsti la cineva, a-i vorbi aspru, violent. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ și: repez. DLRLC
etimologie:
  • repede DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.