12 definiții pentru repetenție

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REPETENȚIE, repetenții, s. f. Faptul de a rămâne repetent; situația de repetent. – Repetent + suf. -ie.

REPETENȚIE, repetenții, s. f. Faptul de a rămâne repetent; situația de repetent. – Repetent + suf. -ie.

repetenție sf [At: I. BOTEZ, B. I, 94 / Pl: ~ii / E: repetent + -ie] Situația de repetent Si: (rar) repetență.

REPETENȚIE, repetenții, s. f. Faptul de a rămîne repetent; situația de repetent. Șerban urmase șase ani, lipsind unul ca să repare efectele repetenției. CĂLINESCU, E. 66.

REPETENȚIE s.f. Faptul de a rămîne repetent; situația de repetent. [Gen. -iei. / < repetent + -ie].

REPETENȚIE s. f. situația de repetent. (< repetent + -ie)

REPETENȚIE ~i f. Stare a celui repetent. /repetent + suf. ~ie

*repeténță f., pl. e (lat. repetentia. V. competență). Situațiunea celuĭ repetent: un elev amenințat de repetență. – Fam. repetenție.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

repetenție s. f., art. repetenția, g.-d. art. repetenției; pl. repetenții, art. repetențiile (desp. -ți-i-)

repetenție s. f., art. repetenția, g.-d. art. repetenției; pl. repetenții, art. repetențiile

repetenție s. f., art. repetenția, g.-d. art. repetenției, pl. repetenții, art. repetențiile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REPETENȚIE s. (rar) repetență. (~ unui elev.)

REPETENȚIE s. (rar) repetență. (~ unui elev.)

Intrare: repetenție
repetenție substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • repetenție
  • repetenția
plural
  • repetenții
  • repetențiile
genitiv-dativ singular
  • repetenții
  • repetenției
plural
  • repetenții
  • repetențiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

repetenție, repetențiisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a rămâne repetent; situația de repetent. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: repetență
    • format_quote Șerban urmase șase ani, lipsind unul ca să repare efectele repetenției. CĂLINESCU, E. 66. DLRLC
etimologie:
  • Repetent + sufix -ie. DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.