3 definiții pentru repantir


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

repantir sm vz repentir

repantir m. urma ce lasă o schiță retușată (în pictură); fig. albeața feței și a grumazilor ei pe care fluturau lungi repantiri NEGR. (= fr. repentir).


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

repántir (-ruri), s. n. – Cosițe, bucle purtate de femei pe față. Fr. repentir „căință”, cf. it. repentirs. Cuvînt înv. folosit de Negruzzi, lipsește din dicționare.

Intrare: repantir
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • repantir
  • repantirul
  • repantiru‑
plural
  • repantiruri
  • repantirurile
genitiv-dativ singular
  • repantir
  • repantirului
plural
  • repantiruri
  • repantirurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)