REMIZĂ², remize, s. f. 1. Construcție pentru adăpostirea vehiculelor, a uneltelor, (la gări) a locomotivelor, a vagoanelor etc. V. șopron, garaj. Acolo avem grajdul de vite; dincolo, remiza de căruțe, mașini și unelte. MIHALE, O. 10. Grămădise în remize enorme tot felul de mașinării și unelte agricole perfecționate. SADOVEANU, E. 173. 2. Mic petic de pădure sau tufărie plantată cu scopul de a servi ca adăpost pentru vînatul mic (iepuri, potîrnichi, fazani etc.).