2 definiții pentru relatativ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RELATATÍV, -Ă adj. Cu caracter de relatare. [Et. incertă].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

relatatív adj. m., pl. relatatívi; f. sg. relatatívă, pl. relatatíve

Intrare: relatativ
relatativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • relatativ
  • relatativul
  • relatativu‑
  • relatati
  • relatativa
plural
  • relatativi
  • relatativii
  • relatative
  • relatativele
genitiv-dativ singular
  • relatativ
  • relatativului
  • relatative
  • relatativei
plural
  • relatativi
  • relatativilor
  • relatative
  • relatativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)