2 intrări
3 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REJECTA vb. tr. a arunca înapoi, a respinge. (< fr. rejeter, lat. reiectare)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+rejecta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. rejectez, 3 rejectează; conj. prez. 1 sg. să rejectez, 3 să rejecteze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
rejecta vb., ind. prez. 1 sg. rejectez, 3 sg. și pl. rejectează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: rejectat
rejectat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
rejectare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: rejecta
| verb (VT201) Surse flexiune: DOOM 3 | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
rejecta, rejectezverb
- 1. A arunca înapoi. MDN '00sinonime: respinge
etimologie:
- rejeter MDN '00
- reiectare MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.