2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REINTEGRÁRE, reintegrări, s. f. Acțiunea de a (se) reintegra și rezultatul ei; reintegrație. – V. reintegra.

REINTEGRÁRE, reintegrări, s. f. Acțiunea de a (se) reintegra și rezultatul ei; reintegrație. – V. reintegra.

reintegrare sf [At: DDRF / Pl: ~rări / E: reintegra] 1 Repunere în drepturi. 2 Restabilire. 3 Înglobare.

REINTEGRÁRE, reintegrări, s. f. Acțiunea de a (se) reintegra și rezultatul ei.

REINTEGRÁRE s.f. Acțiunea de a reintegra și rezultatul ei; repunere într-o funcție, într-un grad etc.; reintegrație. [< reintegra].

REINTEGRÁ, reintegrez, vb. I. Tranz. A repune pe cineva în drepturile sale sau într-o funcție, într-o demnitate etc. ♦ Refl. A face corp comun cu ceva, a se omogeniza; a se îngloba, a se contopi. – Din fr. réintegrer.

reintegra [At: ALECSANDRI, ap. GHICA, S. 81 / V: reîn~ / Pzi: ~rez / E: fr réintégrer] 1 vt A stabili din nou (pe cineva) într-un post, într-o funcție, într-o demnitate etc. 2 vt A repune (pe cineva) în drepturile sale. 3 vr A face corp comun cu ceva Si: a se contopi (2), a se îngloba. 4 vr A se omogeniza.

REINTEGRÁ, reintegrez, vb. I. Tranz. A restabili pe cineva într-o funcție, într-o demnitate etc.; a repune pe cineva în drepturile sale. ♦ Refl. A face corp comun cu ceva, a se omogeniza; a se îngloba, a se contopi. – Din fr. réintégrer.

REINTEGRÁ, reintegrez, vb. I. Tranz. (Cu privire la o persoană) A pune din nou într-un post (funcție, demnitate etc.) pe care l-a mai avut; a pune iarăși în drepturile sale, a repune în drepturi. V. reîncadra. Greva generală este de neînlăturat dacă... nu-i reintegrează pe cei concediați. PAS, Z. IV 218. Funcționarii prinși cu abuzuri și dați în judecată de un minister erau grațiați și reintegrați de ministrul ce venea în urmă, și reîncepeau să abuzeze. BOLINTINEANU, O. 433. Am avut nespusa mulțumire de a-l scăpa și de a-l reintegra iarăși în postul său de pitar al casei. GHICA, S. 81. ♦ Refl. A se introduce, a face parte din, a se îngloba, a se contopi. Dar toate acestea nu se mai reintegrau în unitatea morală a femeii iubite. D. ZAMFIRESCU, R. 75.

REINTEGRÁ vb. I. tr. A pune din nou (pe cineva) într-un post, în drepturile sale. [Cf. fr. réintégrer, lat. reintegrare].

REINTEGRÁ vb. I. tr. a repune (pe cineva) în drepturi, într-un post etc.; a restabili. II. tr., refl. a (se) include, a (se) reîntoarce în familie, în societate; a (se) omogeniza, a (se) contopi. (< fr. réintégrer, lat. reintegrare)

A SE REINTEGRÁ mă ~éz intranz. A se integra din nou. /<fr. réintégrer

A REINTEGRÁ ~éz tranz. (persoane) 1) A face să se reintegreze. 2) A repune în drepturi. /<fr. réintégrer

reintegrà v. a restabili pe cineva în posesiunea unui lucru de care fusese despuiat.

*reintegréz v. tr. (re- și integrez, fr. réintégrer; lat. redintegrare). Pun ĭar în vechea stare, restabilesc în posesiune, fac ĭar stăpîn: a reintegra un funcționar în vechea funcțiune, în toate drepturile.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

reintegráre (-te-gra-) s. f., g.-d. art. reintegrắrii; pl. reintegrắri

reintegrá (a ~) (-te-gra) vb., ind. prez. 3 reintegreáză

reintegrá vb. (sil. -gra), ind. prez. 1 sg. reintegréz, 3 sg. și pl. reintegreáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REINTEGRÁRE s. reîncadrare. (~ unei persoane în slujbă.)

arată toate definițiile

Intrare: reintegrare
reintegrare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reintegrare
  • reintegrarea
plural
  • reintegrări
  • reintegrările
genitiv-dativ singular
  • reintegrări
  • reintegrării
plural
  • reintegrări
  • reintegrărilor
vocativ singular
plural
Intrare: reintegra
  • silabație: -gra info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reintegra
  • reintegrare
  • reintegrat
  • reintegratu‑
  • reintegrând
  • reintegrându‑
singular plural
  • reintegrea
  • reintegrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reintegrez
(să)
  • reintegrez
  • reintegram
  • reintegrai
  • reintegrasem
a II-a (tu)
  • reintegrezi
(să)
  • reintegrezi
  • reintegrai
  • reintegrași
  • reintegraseși
a III-a (el, ea)
  • reintegrea
(să)
  • reintegreze
  • reintegra
  • reintegră
  • reintegrase
plural I (noi)
  • reintegrăm
(să)
  • reintegrăm
  • reintegram
  • reintegrarăm
  • reintegraserăm
  • reintegrasem
a II-a (voi)
  • reintegrați
(să)
  • reintegrați
  • reintegrați
  • reintegrarăți
  • reintegraserăți
  • reintegraseți
a III-a (ei, ele)
  • reintegrea
(să)
  • reintegreze
  • reintegrau
  • reintegra
  • reintegraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)