regulă sf [At: FN, 117 / V: (îrg) răg~ (A: răgulă), (înv) ~golă, ~gură / Pl: ~li, (înv) ~le / E: lat regula, fr règle] 1 Normă pe baza căreia are loc un proces, se desfășoară o activitate sau se produce un fenomen. 2 Lege. 3 Mod de a rezolva o serie de probleme care au anumite caracteristici comune. 4 (Îs) ~ de trei Metodă pentru determinarea celei de-a patra proporționale a trei numere date. 5 (Îs) ~ de trei simplă Regulă (4) de trei în care numerele sunt direct proporționale. 6 (Îs) ~ de trei compusă Regulă (3) de trei în care cea de-a patra proporțională se referă la numere care sunt și ele deduse printr-o regulă de trei. 7 (Rar) Fiecare dintre cele patru operații aritmetice elementare. 8 Principiu conducător Si: precept. 9 (Îlav) De ~ În mod obișnuit. 10 (Îvr) Model. 11 (Înv; nob) Iscusință. 12 (Înv; nob) Înfățișare. 13 (Mai ales în legătură cu verbele „a face”, „a pune”) Ordine. 14-15 (Îljv) În (sau, înv Ia) (bună, perfectă) ~ În ordine. 16-17 (Îal) Așa cum se cuvine. 18-19 (Îljv) În ~ sau în toată ~la (Care este) după toate regulile (1). 20-21 (Îal) Veritabil. 22 (Înv; îlav) Cu ~ Ordonat. 23 (Rar) Punctualitate. 24 (Rar) Muncă. 25 (Pfm) Menstruație.