opțiuni
  • info

2 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REGLETĂ, reglete, s. f. Element auxiliar de montaj al unei instalații electrice, construit dintr-un material izolant pe care sunt fixate piese de contact și prin intermediul căruia se face legătura între cablul fix al instalației și diferitele aparate mici. – Din fr. réglette.

REGLETĂ, reglete, s. f. Element auxiliar de montaj al unei instalații electrice, construit dintr-un material izolant pe care sunt fixate piese de contact și prin intermediul căruia se face legătura între cablul fix al instalației și diferitele aparate mici. – Din fr. réglette.

regletă1 sf vz reglet

regletă2 sf [At: DEX / Pl: ~țe / E: fr réglette] Element auxiliar de montaj al unei instalații electrice, construit dintr-un material izolant pe care sunt fixate piese de contact și prin intermediul căruia se face legătura între cablul fix al instalației și diferitele aparate mici.

REGLETĂ s.f. Piesă de material izolant pe care sunt fixate piese de contact folosite în aparatele de telecomunicații. [< fr. réglette].

REGLETĂ s. f. 1. piesă de material izolant pe care sunt fixate piese de contact în aparatele de telecomunicații. 2. (arhit.) bandă între ornamente. (< fr. réglette)

REGLET, reglete, s. n. Piesă de fontă, de material plastic sau de plumb folosită la umplerea spațiilor dintre rânduri în formele de tipografie sau la umplerea spațiilor dintre formă și ramă. [Var.: reglete s. m.] – Din fr. réglet.

REGLET, reglete, s. n. Piesă de fontă, de material plastic sau de plumb folosită la umplerea spațiilor dintre rânduri în formele de tipografie sau la umplerea spațiilor dintre formă și ramă. [Var.: reglete s. m.] – Din fr. réglet.

REGLETE s. m. v. reglet.

reglet snm [At: ROMANESCU, ZEȚ. 53 / V: ~ă (Pl: ~te) sf ~e, ~eț / Pl: ~eți / E: fr réglet] (Tip) Piesă de metal folosită la umplerea spațiilor dintre rânduri în formele de tipografie sau la umplerea spațiilor dintre formă și ramă Si: albitură (11).

reglete sm vz reglet

regleț sm vz reglet

REGLET, reglete, s. n. Piesă de metal folosită la umplerea spațiilor dintre rînduri în formele de tipografie sau la umplerea spațiilor dintre formă și ramă. – Variantă: reglete, regleți, s. m.

REGLET s.m. Piesă metalică folosită în tipografie la umplerea spațiilor libere dintre rînduri sau la umplerea spațiilor dintre formă și ramă. [Var. reglete s.m. / < fr. réglet].[1]

  1. Încadrarea ca s.m. pare greșită. — gall

REGLETE s.m. v. reglet.

REGLET s. n. piesă metalică în tipografie la umplerea spațiilor libere dintre rânduri sau a spațiilor dintre formă și ramă. (< fr. réglet)

REGLET ~e n. poligr. Piesă de metal folosită la umplerea spațiilor albe, în forma de tipar, a unei pagini. /<fr. réglet

reglet m. Tip. placă de metal pentru rărirea rândurilor (= fr. réglette).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

regletă (piesă izolantă) (desp. re-gle-) s. f., g.-d. art. regletei; pl. reglete

regletă (material izolant) (re-gle-) s. f., g.-d. art. regletei; pl. reglete

regletă (electr.) s. f. (sil. -gle-), pl. reglete

reglet (piesă metalică) (desp. re-glet) s. n., pl. reglete

reglet (piesă metalică) (re-glet) s. n., pl. reglete

reglet (tipogr.) s. n. (sil. -glet) pl. reglete

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REGLET s. v. albitură.

REGLET s. (TIPOGR.) albitură. (~ completează spațiile albe dintre rînduri.)

Intrare: regletă
  • silabație: re-gle-tă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • regletă
  • regleta
plural
  • reglete
  • regletele
genitiv-dativ singular
  • reglete
  • regletei
plural
  • reglete
  • regletelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: reglet
reglet1 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: re-glet info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reglet
  • regletul
  • regletu‑
plural
  • reglete
  • regletele
genitiv-dativ singular
  • reglet
  • regletului
plural
  • reglete
  • regletelor
vocativ singular —
plural —
reglet2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reglet
  • regletul
  • regletu‑
plural
  • regleți
  • regleții
genitiv-dativ singular
  • reglet
  • regletului
plural
  • regleți
  • regleților
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reglete
  • regletele
plural
  • regleți
  • regleții
genitiv-dativ singular
  • reglete
  • regletelui
plural
  • regleți
  • regleților
vocativ singular —
plural —
regleț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
  • silabație: re-gle-tă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • regletă
  • regleta
plural
  • reglete
  • regletele
genitiv-dativ singular
  • reglete
  • regletei
plural
  • reglete
  • regletelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

regletă, regletesubstantiv feminin

  • 1. Element auxiliar de montaj al unei instalații electrice, construit dintr-un material izolant pe care sunt fixate piese de contact și prin intermediul căruia se face legătura între cablul fix al instalației și diferitele aparate mici. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. arhitectură Bandă între ornamente. MDN '00
etimologie:

reglet, regletesubstantiv neutru

  • 1. Piesă de fontă, de material plastic sau de plumb folosită la umplerea spațiilor dintre rânduri în formele de tipografie sau la umplerea spațiilor dintre formă și ramă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: albitură
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.