26 de definiții pentru regiment

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REGIMENT, regimente, s. n. Unitate militară de bază mai mică decât brigada, compusă din mai multe batalioane (sau divizioane, escadrile etc.). ♦ Totalitatea militarilor care fac parte dintr-o astfel de unitate. [Var.: (înv.) reghiment s. n.] – Din fr. régiment, germ. Regiment.

regiment sn [At: FN, 97 / V: (îvp) răgăm~, răgământ, ~gem~, reghemânt, reghemint, reghi~, righi~, (înv) reghem~ / Pl: ~e, (îrg) ~uri / E: ger Regiment, fr régiment] 1 Unitate de bază a forțelor armate compusă din mai multe batalioane (sau divizioane, escadrile etc.) Si: (înv) polc. 2 Oamenii care fac parte dintr-un regiment (1).

REGIMENT, regimente, s. n. Unitate militară de bază mai mică decât brigada, compusă din mai multe batalioane (sau divizioane, escadrile etc.) ♦ Oamenii care fac parte dintr-o astfel de unitate. [Var.: (înv.) reghiment s. n.] – Din fr. régiment, germ. Regiment.

REGIMENT, regimente, s. n. Unitate militară compusă din mai multe batalioane sau divizioane, mai mică decît brigada. Compania nouă constituie avantgarda regimentului. CAMIL PETRESCU, U. N. 250. Și-auzi acum! De-or întreba În sat de-a mea venire, Tu-n loc de adevăr să spui Că n-ai de mine știre, Că n-am fost la un regiment. COȘBUC, P. I 78. Opt tunuri, cîteva sute de cazaci și un regiment de pedestrime tăbărîră pe cîmpul Copoului. NEGRUZZI, S. I 292. ◊ Regiment de linie v. linie. ♦ (Cu sens colectiv) Oamenii care fac parte dintr-o astfel de unitate militară. Tot regimentul, ca un rîu negru, curgea domol prin albia șoselei. SADOVEANU, O. VI 188. Pe loc tot regimentul Se-nșiră, poartă arma, salută cu onor Romînul care pleacă trăgînd al lui picior. ALECSANDRI, P. A. 211. De-ar fi pușca de hămei, Regimentu de femei... Bucuros aș cătăni. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 299. – Pl. și: (învechit) regimenturi (RUSSO, S. 29). – Variantă:(învechit) reghiment (GOLESCU, Î. 151) s. n.

REGIMENT s.n. Unitate militară compusă din mai multe batalioane, divizioane, escadrile etc. [Pl. -te, -turi. / < fr. régiment, cf. germ. Regiment].

REGIMENT s. n. unitate militară din mai multe batalioane, divizionare, escadrile etc. (< fr. régiment, germ. Regiment)

REGIMENT ~e n. 1) Subdiviziune militară din cadrul unei divizii constând din mai multe batalioane sau escadrile; unitate militară. 2) Efectiv al acestei unități. /<fr. régiment, germ. Regiment

regiment n. 1. corp de soldați compus din 3 batalioane (infanterie) sau din 4 – 6 escadroane (cavalerie); 2. fig. număr mare, mulțime.

*regimént n., pl. e (lat. regimentum = régimen, guvernare, regim). Trupă de soldațĭ compusă din 2-4 batalioane la infanterie, din 3-6 escadroane la cavalerie și din 4-6 bateriĭ la artilerie. Fig. Mare mulțime: un regiment de calicĭ. – Și reghi- (după germ.). Cp. cu gheneral. V. orta și polc.

REGHIMENT s. n. v. regiment.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REGIMENT s. (MIL.) (înv.) polc. (~ de infanterie.)

REGIMENT s. (MIL.) (înv.) polc. (~ de infanterie.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

regiment (regimente), s. n. – Unitate armată. – Var. reghiment. Fr. régiment, var. din germ. Regiment.Der. regimentar, adj. (al regimentului), din fr. régimentaire; reimentar, s. m. (înv., comandant de regiment), din pol. regimentarz (Tiktin); înregimenta, vb. (a se înrola, a recruta), din fr. enregimenter.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

REGIMENTELE GRĂNICEREȘTI, unitățile militare de români și de secui, înființate în 1762 de Curtea imperială de la Viena de-a lungul frontierei Transilvaniei. R.g. de români cuprindeau oamenii liberi sau răscumpărați din iobăgie, de confesiune greco-catolică, scutiți de o serie de de sarcini de către stat și iobăgești în schimbul satisfacerii obligațiilor militare. S-au înființat două r.g.: Regimentul I, cu sediul la Orlat, și Regimentul al II-lea, cu sediul la Năsăud; în 1768 s-a mai înființat, în Banat, Batalionul I românesc, cu sediul la Caransebeș. Prin înființarea r.g., care urmau, în concepția organizatorilor, să slujească întru totul interesele Habsburgilor, se lărgea cercul românilor liberi și se întărea lupta de emancipare națională a românilor din Transilvania.

Intrare: regiment
regiment1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • regiment
  • regimentul
  • regimentu‑
plural
  • regimente
  • regimentele
genitiv-dativ singular
  • regiment
  • regimentului
plural
  • regimente
  • regimentelor
vocativ singular
plural
regiment2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • regiment
  • regimentul
  • regimentu‑
plural
  • regimenturi
  • regimenturile
genitiv-dativ singular
  • regiment
  • regimentului
plural
  • regimenturi
  • regimenturilor
vocativ singular
plural
righiment
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
reghemint
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
reghement
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
regement
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răgămint
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răgăment
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
reghiment substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reghiment
  • reghimentul
  • reghimentu‑
plural
  • reghimente
  • reghimentele
genitiv-dativ singular
  • reghiment
  • reghimentului
plural
  • reghimente
  • reghimentelor
vocativ singular
plural
reghemânt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

regiment, regimentesubstantiv neutru

  • 1. Unitate militară de bază mai mică decât brigada, compusă din mai multe batalioane (sau divizioane, escadrile etc.). DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: polc
    • format_quote Compania nouă constituie avantgarda regimentului. CAMIL PETRESCU, U. N. 250. DLRLC
    • format_quote Și-auzi acum! De-or întreba În sat de-a mea venire, Tu-n loc de adevăr să spui Că n-ai de mine știre, Că n-am fost la un regiment. COȘBUC, P. I 78. DLRLC
    • format_quote Opt tunuri, cîteva sute de cazaci și un regiment de pedestrime tăbărîră pe cîmpul Copoului. NEGRUZZI, S. I 292. DLRLC
    • 1.1. Regiment de linie. DLRLC
    • 1.2. Totalitatea militarilor care fac parte dintr-o astfel de unitate. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Tot regimentul, ca un rîu negru, curgea domol prin albia șoselei. SADOVEANU, O. VI 188. DLRLC
      • format_quote Pe loc tot regimentul Se-nșiră, poartă arma, salută cu onor Romînul care pleacă trăgînd al lui picior. ALECSANDRI, P. A. 211. DLRLC
      • format_quote De-ar fi pușca de hămei, Regimentu de femei... Bucuros aș cătăni. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 299. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.