5 definiții pentru reflectoriu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

reflectoriu, ~ie a [At: CF 1960, nr. 1, 110 / Pl: ~ii / E: reflecta + -toriu] Care reflectă (4).

REFLECTÓRIU, -IE adj. Care reflectă. [Cf. fr. réflectoire].

REFLECTÓRIU, -IE adj. care reflectă. (< fr. réflectoire)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

reflectóriu [riu pron. rĭu] (re-flec-) adj. m., f. reflectórie (-ri-e); pl. m. și f. reflectórii

reflectóriu adj. m. (sil. -flec-) [-riu pron. -rĭu], f. reflectórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. reflectórii

Intrare: reflectoriu
reflectoriu adjectiv
  • silabație: -flec-
  • pronunție: -riu pr. -rĭu
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reflectoriu
  • reflectoriul
  • reflectoriu‑
  • reflectorie
  • reflectoria
plural
  • reflectorii
  • reflectoriii
  • reflectorii
  • reflectoriile
genitiv-dativ singular
  • reflectoriu
  • reflectoriului
  • reflectorii
  • reflectoriei
plural
  • reflectorii
  • reflectoriilor
  • reflectorii
  • reflectoriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)