2 intrări

17 definiții

REDOBÂNDÍRE, redobândiri, s. f. Acțiunea de a redobândi și rezultatul ei. – V. redobândi.

REDOBÂNDÍRE, redobândiri, s. f. Acțiunea de a redobândi și rezultatul ei. – V. redobândi.

redobândíre s. f., g.-d. art. redobândírii; pl. redobândíri

redobândíre s. f. dobândire

REDOBÂNDÍRE s. v. recăpătare.

REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Pref. re- + dobândi.

REDOBÂNDÍ, redobândesc, vb. IV. Tranz. A dobândi, a obține din nou un lucru pierdut, o situație, o stare etc.; a recâștiga. – Re1- + dobândi.

REDOBÎNDÍ, redobîndesc, vb. IV. Tranz. A obține, a dobîndi din nou (un lucru, o situație, o stare etc.); a recîștiga. Primarul, ca să-și redobîndească autoritatea, răcni mînios. REBREANU, R. I 235. Sănătatea mea s-a dus cu totul și nu crez să o mai redobîndesc. BĂLCESCU, la GHICA, A. 600.

REDOBÎNDÍRE, redobîndiri, s. f. Acțiunea de a redobîndi și rezultatul ei; obținere din nou, recîștigare.

redobândí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. redobândésc, imperf. 3 sg. redobândeá; conj. prez. 3 să redobândeáscă

REDOBÂNDÍ vb. v. recăpăta.

A REDOBÂNDÍ ~ésc tranz. A dobândi din nou; a recâștiga; a recupera; a recăpăta. /re- + a dobândi

*redobîndésc v. tr. (re- și dobîndesc). Recapăt, recuperez.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

REDOBÎNDI vb. a recăpăta, a recîștiga, a recupera. (Și-a ~ forțele pierdute.)

REDOBÎNDIRE s. recăpătare, recîștigare, recuperare. (~ forțelor pierdute.)

Intrare: redobândi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) redobândi redobândire redobândit redobândind singular plural
redobândește redobândiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) redobândesc (să) redobândesc redobândeam redobândii redobândisem
a II-a (tu) redobândești (să) redobândești redobândeai redobândiși redobândiseși
a III-a (el, ea) redobândește (să) redobândească redobândea redobândi redobândise
plural I (noi) redobândim (să) redobândim redobândeam redobândirăm redobândiserăm, redobândisem*
a II-a (voi) redobândiți (să) redobândiți redobândeați redobândirăți redobândiserăți, redobândiseți*
a III-a (ei, ele) redobândesc (să) redobândească redobândeau redobândi redobândiseră
Intrare: redobândire
redobândire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular redobândire redobândirea
plural redobândiri redobândirile
genitiv-dativ singular redobândiri redobândirii
plural redobândiri redobândirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)