2 intrări

Articole pe această temă:

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

redactor, ~oare smf [At: CR (1829), 131/19 / Pl: ~i, ~oare / E: fr rédacteur] 1 Persoană care lucrează în mod permanent la redacția unui ziar, a unei edituri etc. îngrijind și purtând răspunderea lucrărilor care se tipăresc. 2 Persoană care redactează (2) un articol, un studiu etc.

REDÁCTOR, -OÁRE, redactori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care lucrează în redacția unui ziar, a unei reviste etc. sau care redactează (2). 2. Persoană care scrie, care întocmește, care compune un articol, un act etc. – Din fr. rédacteur.

REDÁCTOR, -OÁRE, redactori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care lucrează în redacția unui ziar, a unei reviste etc. sau care redactează (2). 2. Persoană care scrie, care întocmește, care compune un articol, un act etc. – Din fr. rédacteur.

REDÁCTOR, -OÁRE, redactori, -oare, s. m. și f. Persoană care lucrează în mod permanent în redacția unui ziar, a unei reviste etc.; persoană care redactează un articol, un studiu, o lucrare. Ca niciodată odaia lui Roșu era plină de redactori și de gălăgie. REBREANU, R. II 24. E directorul și primul redactor al ziarului. VLAHUȚĂ, O. A. III 20. ◊ Redactor-șef (responsabil) = persoană din colectivul de redacție al unei reviste, al unui ziar etc. care are în mod oficial răspunderea celor publicate.

REDÁCTOR, -OÁRE s.m. și f. Persoană care scrie, care compune (un act, un articol). ♦ Scriitor, publicist, specialist care redactează un ziar, o revistă etc. ♦ Redactor responsabil (sau -șef) = conducătorul, responsabilul unei redacții, care are răspunderea oficială a celor publicate. ♦ Cel care pregătește pentru publicare lucrarea unui autor. [< fr. rédacteur].

REDÁCTOR, -OÁRE s. m. f. 1. cel care scrie, întocmește (un act, un articol). ◊ scriitor, publicist care redactează o carte, un ziar etc. 2. cel care pregătește manuscrisele pentru a putea fi publicate. (< fr. rédacteur)

REDÁCTOR ~i m. Persoană specializată în lucrări de redactare. ◊ ~-șef conducător al unei publicații periodice sau al redacțiilor unei edituri, îngrijind lucrările care se tipăresc. /<fr. rédacteur, germ. Redaktor

redactor m. cel ce redijează un ziar.

*redactór m. (lat. redactor, fr. redacteur. V. actor). Cel ce are profesiunea de a redacta articule (politice, științifice, artistice ș. a.) la un ziar saŭ la o revistă. – Și redáctor (rus. redáktor). Fem. redactoare. V. reporter.

redáctor-feméie s. f.„Scrise numai de redactori-femei, cele două noi reviste vor da prioritate informației, comentariilor, anchetelor și interviurilor cu și despre femei.” Sc. 1 II 78 p. 6 (din redactor + femeie)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

redáctor s. m., pl. redáctori

redáctor s. m., pl. redáctori

redactoáre (rar) s. f., g.-d. art. redactoárei; pl. redactoáre

redáctor-șéf s. m., pl. redáctori-șéfi

redáctor-șéf adjúnct s. m. + adj.

redactoáre s. f., g.-d. art. redactoárei; pl. redactoáre

redáctor-șef s. m., pl. redáctori-șefi

redáctor-șef adjúnct s. m. + adj.

Intrare: redactor
substantiv masculin și feminin (MF66.1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • redactor
  • redactorul
  • redactoru‑
  • redactoare
  • redactoarea
plural
  • redactori
  • redactorii
  • redactoare
  • redactoarele
genitiv-dativ singular
  • redactor
  • redactorului
  • redactoare
  • redactoarei
plural
  • redactori
  • redactorilor
  • redactoare
  • redactoarelor
vocativ singular
  • redactorule
  • redactore
  • redactoare
  • redactoareo
plural
  • redactorilor
  • redactoarelor
Intrare: redactor-șef
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • redactor-șef
  • redactorul-șef
plural
  • redactori-șefi
  • redactorii-șefi
genitiv-dativ singular
  • redactor-șef
  • redactorului-șef
plural
  • redactori-șefi
  • redactorilor-șefi
vocativ singular
  • redactorule-șef
plural
  • redactorilor-șefi
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)