2 intrări
27 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RECÚRS, recursuri, s. n. 1. (Jur.) Cale de atac prin care se cere unei instanțe superioare să verifice legalitatea și temeinicia unei hotărâri judecătorești nedefinitive, în vederea anulării sau modificării ei. 2. (Rar) Referire, recurgere. – Din lat. recursus, germ. Rekurs, fr. recours.
RECÚRS, recursuri, s. n. 1. (Jur.) Cale de atac prin care se cere unei instanțe superioare să verifice legalitatea și temeinicia unei hotărâri judecătorești nedefinitive, în vederea anulării sau modificării ei. 2. (Rar) Referire, recurgere. – Din lat. recursus, germ. Rekurs, fr. recours.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Felicia
- acțiuni
recurs sn [At: CALEDARIU (1794), 31/30 / Pl: ~uri, (înv) ~e / E: lat recursus, ger Rekurs, fr recours] 1 (Jur; mai ales în legătură cu verbele „a avea”, „a face”) Cale de atac prin care se cere unei instanțe superioare anularea, ca neîntemeiată sau nelegală, a unei hotărâri judecătorești anterioare. 2 (Înv; îe) A avea ~ A avea dreptul de a cere instanței superioare anularea unei hotărâri judecătorești anterioare. 3 (Ccr) Cerere formulată în scris în vederea anulării unei sentințe judecătorești anterioare. 4 (Rar) Recurgere (1). 5 (Îe) A avea ~ la... A avea acces la... 6 Sprijin.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RECÚRS, recursuri, s. n. 1. (Jur.) Cale de atac prin care se cere unei instanțe superioare casarea (pentru motive prevăzute de lege) a unei hotărîri judecătorești. A face sau a declara recurs. ◊ A avea recurs = a avea dreptul de a cere instanței superioare casarea unei hotărîri judecătorești anterioare. 2. (Franțuzism învechit) Referire, recurgere. Ne-ar rămîne necunoscut de n-am avea recurs la cîteva fericite documente și la cronica lui Urechia. HASDEU, I. V. 249.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECÚRS s.n. 1. (Jur.) Cale de atac prin care se cere unei instanțe superioare casarea hotărârii unei instanțe inferioare. 2. Recurgere. ◊ A avea recurs la = a avea acces la..., a recurge la... [< lat. recursus, germ. Rekurs, fr. recours].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECÚRS s. n. 1. (jur.) cale de atac prin care se cere unei instanțe superioare casarea hotărârii unei instanțe inferioare. 2. recurgere (la ajutor, la asistență). ♦ a avea ~ la = a avea acces la... ◊ sprijin, ajutor; refugiu. (< lat. recursus, germ. Rekurs, fr. recours)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
RECÚRS ~uri n. Cerere adresată unei instanțe judecătorești superioare pentru a verifica justețea unei decizii luate de o instanță judecătorească inferioară. /<lat. recursus, germ. Rekurs, fr. recours
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
recurs n. 1. cerere de ajutor: a avea recurs la o autoritate; 2. dreptul de a intenta o acțiune în daune interese; 3. Jur. recurgerea la un tribunal superior în contra deciziunii unui alt tribunal: a făcut recurs în Casație.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) *recúrs n., pl. urĭ (lat. recursus. V. curs). Jur. Acțiunea și dreptu saŭ posibitatea de a recurge, de a te adresa cerînd ajutor la instanța supremă: a face recurs la curtea de casațiune, a avea recurs. A face recurs la, a recurge la, a fugi la, a apela la: fac recurs la amiciĭ meĭ. V. apel.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECÚRGE, recúrg, vb. III. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A apela la cineva sau la ceva, a se servi, a se folosi de...; a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor. – Pref. re- + curge (după fr. recourir).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
recurge vi [At: KOGĂLNICEANU, S. A. 176 / Pzi: recurg / E: re1- + curge după fr recourir] (Udp „la”) A apela la cineva sau la ceva (pentru a cere ajutor) Si: a se servi de...
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RECÚRGE, recúrg, vb. III. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A apela la cineva sau la ceva, a se servi, a se folosi de...; a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor. – Re1- + curge (după fr. recourir).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
RECÚRGE, recúrg, vb. III. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «la») A apela la cineva sau la ceva, a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor, sprijin sau refugiu; a folosi. Se împacă și el destul de greu cu școala, rămînînd repetent și recurgînd probabil la examene particulare. CĂLINESCU, E. 32. Cu tot regretul, trebuie să recurg la dumneata. SEBASTIAN, T. 104.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECÚRGE vb. III. intr. A apela (la cineva sau la ceva); a se servi, a face uz de... [P.i. recúrg. / după fr. recourir].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECÚRGE vb. intr. a apela la cineva sau la ceva; a face uz de... (după fr. recourir)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A RECÚRGE recúrg intranz. 1) A se adresa pentru susținere; a face apel pentru a cere ajutor; a apela. 2) A se servi în anumite circumstanțe; a se folosi pentru a obține ceva; a apela. ~ la forță. /re- + a curge
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
recurge v. 1. a cere ajutorul, a se adresa la: a recurge la un vecin; 2. a avea recurs la.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) *recúrg, -cúrs, a -cúrge v. intr. (d. re- și curg, după lat. recúrrere și fr. recourir). Mă adresez p. ajutor, fug la: am recurs la toate mijloacele. Jur. Fac recurs (mă adresez): a recurge la curtea de casațiune.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
recúrs s. n., pl. recúrsuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
recúrs s. n., pl. recúrsuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
recúrge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. recúrge; ger. recurgấnd; part. recúrs
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V622) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|