2 intrări

O definiție

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECULTIVA vb. tr. a cultiva din nou (un teren). (< re1- + cultiva)

Intrare: recultivat
recultivat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recultivat
  • recultivatul
  • recultivatu‑
  • recultiva
  • recultivata
plural
  • recultivați
  • recultivații
  • recultivate
  • recultivatele
genitiv-dativ singular
  • recultivat
  • recultivatului
  • recultivate
  • recultivatei
plural
  • recultivați
  • recultivaților
  • recultivate
  • recultivatelor
vocativ singular
plural
Intrare: recultiva
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • recultiva
  • recultivare
  • recultivat
  • recultivatu‑
  • recultivând
  • recultivându‑
singular plural
  • reculti
  • recultivați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • recultiv
(să)
  • recultiv
  • recultivam
  • recultivai
  • recultivasem
a II-a (tu)
  • recultivi
(să)
  • recultivi
  • recultivai
  • recultivași
  • recultivaseși
a III-a (el, ea)
  • reculti
(să)
  • recultive
  • recultiva
  • recultivă
  • recultivase
plural I (noi)
  • recultivăm
(să)
  • recultivăm
  • recultivam
  • recultivarăm
  • recultivaserăm
  • recultivasem
a II-a (voi)
  • recultivați
(să)
  • recultivați
  • recultivați
  • recultivarăți
  • recultivaserăți
  • recultivaseți
a III-a (ei, ele)
  • reculti
(să)
  • recultive
  • recultivau
  • recultiva
  • recultivaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

recultiva, recultivverb

  • 1. A cultiva din nou (un teren). MDN '00
etimologie:
  • re- + cultiva MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.