recrutare sf [At: BĂLCESCU, M. V. 26 / V: (reg) răcut~, recut~, reclut~ / Pl: ~tări / E: recruta] 1 Înscriere în evidența autorităților militare, în vederea încorporării Si: (înv) recrutament, recrutație (1), (Trs) măsură (1). 2 Angajare a cuiva pe baza unei alegeri. 3 Atragere a cuiva pentru o anumită activitate.

RECRUTARE, recrutări, s. f. Acțiunea de a recruta și rezultatul ei; operație de înregistrare a tinerilor pentru încorporarea în armată. ♦ Fig. Alegere, angajare.

RECRUTARE s.f. Acțiunea de a recruta și rezultatul ei; (spec.) înscriere a tinerilor pentru stagiul militar. ♦ (Fig.) Alegere, angajare. [< recruta].

recrutare f. acțiunea de a recruta: recrutarea se făcea od. prin tragere la sorți.

*recrutáre f. Acțiunea de a recruta: cercu de recrutare al județuluĭ cutare.

RECRUTA, recrutez, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A lua și a înscrie în evidența autorităților militare un tânăr în vederea încorporării. ♦ Intranz. A se prezenta pentru încorporare sau pentru înregistrare în evidența armatei. 2. Fig. A angaja, a primi pe cineva pe baza unei alegeri; a atrage, a câștiga pe cineva pentru o anumită activitate. – Din fr. recruter, germ. rekrutieren.

răcuta v vz recruta

răcutare sf vz recrutare

reclutare sf vz recrutare

recruta [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) răcu~, recu~, regr~ / Pzi: ~tez, (înv) recrut / E: fr recruter, ger rekrutieren] 1 vt A înscrie în evidența autorităților militare în vederea încorporării Si: (înv) a asenta (1). 2 vt (Pex) A lua, a angaja soldați în armată Si: a înrola. 3 vi A se prezenta pentru înscrierea în evidența armatei. 4 vt (Fig) A angaja pe cineva pe baza unei alegeri. 5 vt (Fig) A atrage pe cineva pentru o anumită activitate.

recuta v vz recruta

recutare sf vz recrutare

regruta v vz recruta

RECRUTA, recrutez, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A lua și a înscrie în evidența autorităților militare un tânăr, un contingent de tineri, care urmează să fie încorporați pentru îndeplinirea serviciului militar. ♦ Intranz. A se prezenta pentru încorporare sau pentru înregistrarea în evidența armatei. 2. Fig. A angaja, a primi pe cineva pe baza unei alegeri; a atrage, a câștiga pe cineva pentru o anumită activitate. – Din fr. recruter, germ. rekrutieren.

RECRUTA, recrutez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la un tînăr, la un contingent etc.) A chema la verificare în vederea încorporării în armată; a selecționa și a înregistra pentru serviciul militar. ♦ Intranz. A se prezenta pentru înrolare sau pentru înregistrare în armată. 2. Fig. A angaja, a primi (pe cineva) pe baza unei selecții; a cîștiga, a lua (pe cineva) pentru o anumită activitate. A organizat... reprezentații de teatru, recrutînd dintre fetele și flăcăii mai deștepți pe interpreții operelor. REBREANU, I. 67. În primăvară, Vaillant mai recrutase un elev. GHICA, S. A. 123. Romînii sînt în picioare și la trebuință vor putea cu înlesnire a recruta oameni spre a intra în țară. BĂLCESCU, la GHICA, A. 245.

RECRUTA vb. I. tr. 1. A înscrie tineri pentru stagiul militar; a angaja în armată soldați. ♦ intr. A se prezenta pentru înscrierea în evidența armatei. 2. (Fig.) A angaja, a atrage, a primi noi membri (într-o asociație etc.). [< fr. recruter].

RECRUTA vb. I. tr. 1. a înscrie tineri pentru stagiul militar; a înrola. 2. (fig.) a angaja, a atrage, a primi noi membri (într-o asociație etc.) II. intr. a se prezenta pentru înscrierea în evidența armatei. (< fr. recruter, germ. rekrutieren)

A RECRUTA ~ez tranz. 1) (tineri supuși serviciului militar) A lua în armată. 2) fig. (persoane) A atrage într-o anumită activitate prin selecționare. /<fr. recruter, germ. rekrutieren

recrutà v. 1. a face recruți; 2. fig. a atrage într’o asociațiune; 3. a primi recruți: Academicianii se recrutează printre scriitori.

*recrutéz v. tr. (fr. recruter, d. recrue, recrut; it. reclutare). Fac recruțĭ, înrolez: a recruta soldațĭ, regimente, trupe. Fig. Atrag într’o societate orĭ partid: a recruta partizanĭ. V. refl. Din pescarĭ se recrutează ceĭ maĭ bunĭ marinarĭ.

recrutare (desp. re-cru-) s. f., g.-d. art. recrutării; pl. recrutări

recrutare (re-cru-) s. f., g.-d. art. recrutării; pl. recrutări

recrutare s. f. (sil. -cru-), g.-d. art. recrutării; pl. recrutări

recruta (a ~) (desp. re-cru-) vb., ind. prez. 1 sg. recrutez, 3 recrutează; conj. prez. 1 sg. să recrutez, 3 să recruteze

recruta (a ~) (re-cru-) vb., ind. prez. 3 recrutează

recruta vb. (sil. -cru-), ind. prez. 1 sg. recrutez, 3 sg. și pl. recrutează

RECRUTARE s. (MIL.) 1. (înv. și pop.) sorți (pl.), (prin Transilv.) măsură, (Transilv. și Maram.) șorozaș, (Transilv.) număruș, (înv.) bărbunc, (înv.) recrutament, recrutație. (S-a prezentat la ~ și a fost repartizat la infanterie.) 2. încorporare, înrolare, (înv. și pop.) scriere, (Transilv. și Mold.) conscripție, (Transilv. și Maram.) șorozaș. (~ unui nou contingent.) 3. v. racolare.

RECRUTARE s. (MIL.) 1. (înv. și pop.) sorți (pl.), (prin Transilv.) măsură, (Transilv. și Maram.) șorozaș, (Transilv.) număruș, (înv.) bărbunc, (înv.) recrutament, recrutație. (S-a prezentat la ~ și a fost repartizat la infanterie.) 2. încorporare, înrolare, (înv. și pop.) scriere, (Transilv. și Mold.) conscripție, (Transilv. și Maram.) șorozaș. (~ unui nou contingent.)

RECRUTA vb. v. racola.

RECRUTA vb. 1. (MIL.) a încorpora, a înrola, (înv. și pop.) a scrie, (Transilv.) a cătăni, a conscrie, (prin nordul Transilv.) a șorozi, (înv., prin Transilv. și Bucov.) a asenta. (Au fost ~ la infanterie.) 2. v. racola.

RECRUTA vb. (MIL.) a încorpora, a înrola, (înv. și pop.) a scrie, (Transilv.) a cătăni, a conscrie, (prin nordul Transilv.) a șorozi, (înv., prin Transilv. și Bucov.) a asenta. (Au fost ~ la infanterie.)