RECRUTA, recrutez, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A lua și a înscrie în evidența autorităților militare un tânăr în vederea încorporării. ♦ Intranz. A se prezenta pentru încorporare sau pentru înregistrare în evidența armatei. 2. Fig. A angaja, a primi pe cineva pe baza unei alegeri; a atrage, a câștiga pe cineva pentru o anumită activitate. – Din fr. recruter, germ. rekrutieren.

recruta [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) răcu~, recu~, regr~ / Pzi: ~tez, (înv) recrut / E: fr recruter, ger rekrutieren] 1 vt A înscrie în evidența autorităților militare în vederea încorporării Si: (înv) a asenta (1). 2 vt (Pex) A lua, a angaja soldați în armată Si: a înrola. 3 vi A se prezenta pentru înscrierea în evidența armatei. 4 vt (Fig) A angaja pe cineva pe baza unei alegeri. 5 vt (Fig) A atrage pe cineva pentru o anumită activitate.

RECRUTA, recrutez, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A lua și a înscrie în evidența autorităților militare un tânăr, un contingent de tineri, care urmează să fie încorporați pentru îndeplinirea serviciului militar. ♦ Intranz. A se prezenta pentru încorporare sau pentru înregistrarea în evidența armatei. 2. Fig. A angaja, a primi pe cineva pe baza unei alegeri; a atrage, a câștiga pe cineva pentru o anumită activitate. – Din fr. recruter, germ. rekrutieren.

RECRUTA, recrutez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la un tînăr, la un contingent etc.) A chema la verificare în vederea încorporării în armată; a selecționa și a înregistra pentru serviciul militar. ♦ Intranz. A se prezenta pentru înrolare sau pentru înregistrare în armată. 2. Fig. A angaja, a primi (pe cineva) pe baza unei selecții; a cîștiga, a lua (pe cineva) pentru o anumită activitate. A organizat... reprezentații de teatru, recrutînd dintre fetele și flăcăii mai deștepți pe interpreții operelor. REBREANU, I. 67. În primăvară, Vaillant mai recrutase un elev. GHICA, S. A. 123. Romînii sînt în picioare și la trebuință vor putea cu înlesnire a recruta oameni spre a intra în țară. BĂLCESCU, la GHICA, A. 245.

RECRUTA vb. I. tr. 1. A înscrie tineri pentru stagiul militar; a angaja în armată soldați. ♦ intr. A se prezenta pentru înscrierea în evidența armatei. 2. (Fig.) A angaja, a atrage, a primi noi membri (într-o asociație etc.). [< fr. recruter].

RECRUTA vb. I. tr. 1. a înscrie tineri pentru stagiul militar; a înrola. 2. (fig.) a angaja, a atrage, a primi noi membri (într-o asociație etc.) II. intr. a se prezenta pentru înscrierea în evidența armatei. (< fr. recruter, germ. rekrutieren)

A RECRUTA ~ez tranz. 1) (tineri supuși serviciului militar) A lua în armată. 2) fig. (persoane) A atrage într-o anumită activitate prin selecționare. /<fr. recruter, germ. rekrutieren

recrutà v. 1. a face recruți; 2. fig. a atrage într’o asociațiune; 3. a primi recruți: Academicianii se recrutează printre scriitori.

răcrut sm vz recrut

răcut sm vz recrut

răcuta v vz recruta

răcută sf vz recrut

răcute sm vz recrut

răglut sm vz recrut

răglută sf vz recrut

răgut sm vz recrut

răgută smf vz recrut

răgute sm vz recrut

recrudă sf vz recrut

recrut sm [At: KLEIN, D. 187 / V: (reg) răc~ (Pl: ~ute), răcut, răcută (Pl: răcute) sf, răcute (Pl: ~ude) sf, ~udă, răglut, răglută sf, răgut, răgută (Pl: răguți, răgute) sf, răgute, ~e, recute (sgp), regr~, regrută (Pl: ~te) sf, regută (Pl: reguți, regute) sf / Pl: ~uți / E: ger Rekrut, mg regruta, rs рекрут] 1 Persoană care face parte din ultimul contingent chemat sub arme Si: (dep) răcan. 2 (Fig; fam) Membru intrat de curând într-o asociație, într-o mișcare, într-un domeniu de activitate Si: începător.

recrută sf vz recrut

recrute sm vz recrut

recut sm vz recrut

recuta v vz recruta

recute sm vz recrut

regrut sm vz recrut

regruta v vz recruta

regrută sf vz recrut

regută smf vz recrut

RĂCUTĂ s. f. v. recrut.

RECRUT, recruți, s. m. 1. Tînăr aparținînd ultimului contingent chemat sub arme; soldat de curînd încorporat. A treia zi de revizie, înspre sară, toți recruții erau adunați din nou înaintea subprefecturii. BUJOR, S. 39. Trenul porni apoi în chiuitul recruților, ale căror rude și părinți rămaseră triști în gara singuratecă. SANDU-ALDEA, U. P. 231. 2. Fig. (Familiar) Membru de curînd cîștigat pentru o asociație, o mișcare; începător. – Variante: (popular) recrută (RETEGANUL, P. III 9), răgută, răgute (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 299), răcută, răcute, s. f.

RECRUTĂ s. f. v. recrut.

RECRUT s.m. Tînăr aparținînd ultimului contingent chemat sub arme; soldat încorporat de puțin timp. ♦ (Fig.; fam.) Persoană intrată de curînd într-o asociație, într-o mișcare; începător. [Cf. fr. recrue, germ. Rekrut].

RECRUT s. m. 1. tânăr aparținând ultimului contingent chemat sub arme. 2. (fig.) membru intrat de curând într-o asociație, într-o mișcare. (< germ. Rekrut, rus. rekrut)

RECRUT ~ți m. 1) Tânăr încadrat de curând într-o unitate militară. 2) fig. Persoană atrasă de curând într-o activitate; începător; novice; debutant. /<germ. Rekrut, rus. rekrut, ung. regruta

recrut m. 1. soldat nou; 2. fig. persoană adaosă unei societăți.

răcút, V. recrut.

răgútă, V. recrut.

*recrút m. (fr. recrue [subst. verbal f. derivat din part. luĭ recroître, a crește ĭar], cu t scos din recruter, a recruta; it. sp. recluta; rus. rékrut, ung. rekruta. V. cresc). Soldat noŭ: a exercita recruțiĭ. Fig. Nou admis într’o societate orĭ într’un partid. – Vulg. răcut, în Trans. răgútă. V. răcan.

*recrutéz v. tr. (fr. recruter, d. recrue, recrut; it. reclutare). Fac recruțĭ, înrolez: a recruta soldațĭ, regimente, trupe. Fig. Atrag într’o societate orĭ partid: a recruta partizanĭ. V. refl. Din pescarĭ se recrutează ceĭ maĭ bunĭ marinarĭ.

recruta (a ~) (desp. re-cru-) vb., ind. prez. 1 sg. recrutez, 3 recrutează; conj. prez. 1 sg. să recrutez, 3 să recruteze

recruta (a ~) (re-cru-) vb., ind. prez. 3 recrutează

recruta vb. (sil. -cru-), ind. prez. 1 sg. recrutez, 3 sg. și pl. recrutează

recrut (desp. re-crut) s. m., pl. recruți

recrut (re-crut) s. m., pl. recruți

recrut s. m. (sil. -crut), pl. recruți

recrut

RECRUTA vb. 1. (MIL.) a încorpora, a înrola, (înv. și pop.) a scrie, (Transilv.) a cătăni, a conscrie, (prin nordul Transilv.) a șorozi, (înv., prin Transilv. și Bucov.) a asenta. (Au fost ~ la infanterie.) 2. v. racola.

RECRUTA vb. v. racola.

RECRUTA vb. (MIL.) a încorpora, a înrola, (înv. și pop.) a scrie, (Transilv.) a cătăni, a conscrie, (prin nordul Transilv.) a șorozi, (înv., prin Transilv. și Bucov.) a asenta. (Au fost ~ la infanterie.)

RECRUT s. v. debutant, începător.

RECRUT s. (MIL.) (depr.) răcan, râtan, (fig.) boboc.

recrut s. v. DEBUTANT. ÎNCEPĂTOR.

RECRUT s. (MIL.) (depr.) răcan, rîtan, (fig.) boboc.

recrut (recruți), s. m. – Răcan. – Var. pop. răcut(ă), Trans. răgută. Fr. recrue, cu finala prin analogie cu recruter. Var. Trans., din germ. Rekrut, popular Regrut (Borcea 204). – Der. recruta (var. răcuta), vb. (a deveni recrut).

răgută, răgute, s.f. – (reg.; mil.) Recrut, răcan: „Să măsur vinuț și bere / La răgute tinerele” (Bilțiu, 2006: 113); „Tu să spui că ești răgută” (Calendar, 1980: 69). – Din germ. Rekrut, pop. Regrut (Borcea, cf. DER; DEX), rus. rekrut (DEX).

răgută, -e, s.f. – (mil.) Recrut, răcan: „Tu să spui că ești răgută” (Calendar 1980: 69). – Din germ. Rekrut, pop. Regrut (Borcea cf. DER).