2 intrări

10 definiții

RECONDIȚIONÁ, recondiționez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A readuce în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); p. ext. a reface, a repara pentru a putea fi utilizat. [Pr.: -ți-o-] – Pref. re- + condiționa. Cf. fr. reconditionner.

RECONDIȚIONÁT, -Ă, recondiționați, -te, adj. Care a fost readus în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); reparat, refăcut. [Pr.: -ți-o-] – V. recondiționa.

RECONDIȚIONÁT, -Ă, recondiționați, -te, adj. Care a fost readus în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); reparat, refăcut. [Pr.: -ți-o-] – V. recondiționa.

RECONDIȚIONÁ, recondiționez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A readuce în stare de funcționare (prin reparații, renovări etc.); p. ext. a reface, a repara pentru a putea fi utilizat. [Pr.: -ți-o-] – Re1- + condiționa. Cf. fr. reconditionner.

RECONDIȚIONÁ, recondiționez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A restabili caracteristicile de funcționare și dimensiunile inițiale ale unui sistem tehnic care a fost uzat sau deteriorat, pentru ca acesta să poată fi folosit din nou. Piese uzate recondiționate.

RECONDIȚIONÁT, -Ă, recondiționați, -te, adj. Care a fost restabilit la dimensiunile și caracteristicile inițiale.

recondiționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 recondiționeáză

RECONDIȚIONÁ vb. I. tr. A readuce în stare bună, a repara, a renova. [Pron. -ți-o-. / < fr. reconditionner].

RECONDIȚIONÁ vb. tr. a readuce (un utilaj, un vehicul etc.) în stare de funcționare, a repara. (< fr. reconditionner)

A RECONDIȚIONÁ ~éz tranz. (mașini, aparate, utilaje etc.) A supune unei recondiționări; a face să funcționeze normal. [Sil. -ți-o-] /re- + a condiționa


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

recondiționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. recondiționéz, 3 sg. și pl. recondiționeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. recondiționéze

Intrare: recondiționa
  • silabație: -ți-o-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • recondiționa
  • recondiționare
  • recondiționat
  • recondiționatu‑
  • recondiționând
  • recondiționându‑
singular plural
  • recondiționea
  • recondiționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • recondiționez
(să)
  • recondiționez
  • recondiționam
  • recondiționai
  • recondiționasem
a II-a (tu)
  • recondiționezi
(să)
  • recondiționezi
  • recondiționai
  • recondiționași
  • recondiționaseși
a III-a (el, ea)
  • recondiționea
(să)
  • recondiționeze
  • recondiționa
  • recondiționă
  • recondiționase
plural I (noi)
  • recondiționăm
(să)
  • recondiționăm
  • recondiționam
  • recondiționarăm
  • recondiționaserăm
  • recondiționasem
a II-a (voi)
  • recondiționați
(să)
  • recondiționați
  • recondiționați
  • recondiționarăți
  • recondiționaserăți
  • recondiționaseți
a III-a (ei, ele)
  • recondiționea
(să)
  • recondiționeze
  • recondiționau
  • recondiționa
  • recondiționaseră
Intrare: recondiționat
recondiționat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recondiționat
  • recondiționatul
  • recondiționatu‑
  • recondiționa
  • recondiționata
plural
  • recondiționați
  • recondiționații
  • recondiționate
  • recondiționatele
genitiv-dativ singular
  • recondiționat
  • recondiționatului
  • recondiționate
  • recondiționatei
plural
  • recondiționați
  • recondiționaților
  • recondiționate
  • recondiționatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)