opțiuni
  • info

2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECONCILIERE, reconcilieri, s. f. Acțiunea de a (se) reconcilia și rezultatul ei; punere de acord, înțelegere, împăcare. [Pr.: -li-e-] – V. reconcilia.

RECONCILIERE, reconcilieri, s. f. Acțiunea de a (se) reconcilia și rezultatul ei; punere de acord, înțelegere, împăcare. [Pr.: -li-e-] – V. reconcilia.

reconciliere sf [At: BARIȚIU, P. A. III, 50 / P: ~li-e~ / V: ~iare / Pl: ~ri / E: reconcilia] 1 Punere de acord. 2 Împăcare.

RECONCILIERE, reconcilieri, s. f. Acțiunea de a (se) reconcilia și rezultatul ei; punere de acord; înțelegere, împăcare. Tovarășul lui Radu Comșa înlocui cuvintele cu un gest care arăta că între el și autorul Cosmopolisului nici o reconciliere nu e posibilă. C. PETRESCU, Î. II 61.

RECONCILIERE s.f. Acțiunea de a (se) reconcilia și rezultatul ei; împăcare. [Pron. -li-e-. / < reconcilia].

RECONCILIA, reconciliez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. [Pr.: -li-a] – Din fr. réconcilier.

RECONCILIA, reconciliez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. [Pr.: -li-a] – Din fr. réconcilier.

reconcilia vtr [At: BARCIANU / P: ~li-a / Pzi: ~iez / E: fr réconcilier] 1-2 A (se) împăca. 3-4 A (se) pune din nou de acord.

reconciliare sf vz reconciliere

RECONCILIA, reconciliez, vb. I. Tranz. A împăca, a pune de acord. ◊ Refl. Două mentalități care nu se pot reconcilia. C. PETRESCU, Î. II 86.

RECONCILIA vb. I. tr., refl. A (se) împăca din nou; a (se) pune din nou de acord. [Pron. -li-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. réconcilier].

RECONCILIA vb. tr., refl. a (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. (< fr. réconcilier)

A SE RECONCILIA se ~ază intranz. A se concilia din nou. /<fr. réconcilier

A RECONCILIA ~ez tranz. A face să se reconcilieze. /<fr. réconcilier

reconcilià v. a (se) împăca.

reconciliare f. împăcare.

*reconciliațiúne f. (lat. re-conciliatio, -ónis). Împăcare: reconciliațiunea a doĭ amicĭ certațĭ. – Și -áție, dar ob. -iére.

*reconciliéz v. tr. (lat. reconciliare). Împac, conciliez ĭar: a reconcilia doĭ frațĭ certațĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

reconciliere (desp. -li-e-) s. f., g.-d. art. reconcilierii; pl. reconcilieri

reconciliere (-li-e-) s. f., g.-d. art. reconcilierii; pl. reconcilieri

reconciliere s. f. conciliere

reconcilia (a ~) (desp. -li-a) vb., ind. prez. 1 sg. reconciliez (desp. -li-ez), 3 reconciliază, 1 pl. reconciliem; conj. prez. 1 sg. să reconciliez, 3 să reconcilieze; ger. reconciliind (desp. -li-ind)

reconcilia (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 reconciliază, 1 pl. reconciliem (-li-em); conj. prez. 3 să reconcilieze; ger. reconciliind (-li-ind)

reconcilia vb. concilia

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RECONCILIERE s. v. împăcare.

reconciliere s. v. ÎMPĂCARE.

RECONCILIA vb. v. împăca.

reconcilia vb. v. ÎMPĂCA.

Intrare: reconciliere
reconciliere substantiv feminin
  • silabație: -li-e-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reconciliere
  • reconcilierea
plural
  • reconcilieri
  • reconcilierile
genitiv-dativ singular
  • reconcilieri
  • reconcilierii
plural
  • reconcilieri
  • reconcilierilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: reconcilia
  • silabație: -li-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reconcilia
  • reconciliere
  • reconciliat
  • reconciliatu‑
  • reconciliind
  • reconciliindu‑
 singular plural
  • reconciliază
  • reconciliați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reconciliez
 (să)
  • reconciliez
  • reconciliam
  • reconciliai
  • reconciliasem
a II-a (tu)
  • reconciliezi
 (să)
  • reconciliezi
  • reconciliai
  • reconciliași
  • reconciliaseși
a III-a (el, ea)
  • reconciliază
 (să)
  • reconcilieze
  • reconcilia
  • reconcilie
  • reconciliase
plural I (noi)
  • reconciliem
 (să)
  • reconciliem
  • reconciliam
  • reconciliarăm
  • reconciliaserăm
  • reconciliasem
a II-a (voi)
  • reconciliați
 (să)
  • reconciliați
  • reconciliați
  • reconciliarăți
  • reconciliaserăți
  • reconciliaseți
a III-a (ei, ele)
  • reconciliază
 (să)
  • reconcilieze
  • reconciliau
  • reconciliară
  • reconciliaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reconciliere, reconcilierisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) reconcilia și rezultatul ei; punere de acord. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: împăcare înțelegere
    • format_quote Tovarășul lui Radu Comșa înlocui cuvintele cu un gest care arăta că între el și autorul Cosmopolisului nici o reconciliere nu e posibilă. C. PETRESCU, Î. II 61. DLRLC
etimologie:
  • vezi reconcilia DEX '09 DEX '98 DN

reconcilia, reconciliezverb

  • 1. A (se) împăca, a (se) pune din nou de acord. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: împăca
    • format_quote Două mentalități care nu se pot reconcilia. C. PETRESCU, Î. II 86. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.