RECOLTĂ, recolte, s. f. 1. Cantitate de cereale sau alte roade adunate într-o anumită perioadă; rod, strînsură. Recoltă ca anul ăsta n-o mai fost de mult, nici la voi în sat. DEMETRIUS, V. 104. Era celebru... în cunoașterea fără greș, de la prima gustare, a tuturor pivnițelor și recoltelor faimoase de vinuri. C. PETRESCU, Î. I 5. Aduse vorba despre recolta care ar fi fost destul de bună. REBREANU, R. I 41. 2. Operație de strîngere a roadelor pămîntului; recoltare, culegere. V. cules, adunat, strîns. ♦ Timpul, epoca recoltării.