recrutare sf [At: BĂLCESCU, M. V. 26 / V: (reg) răcut~, recut~, reclut~ / Pl: ~tări / E: recruta] 1 Înscriere în evidența autorităților militare, în vederea încorporării Si: (înv) recrutament, recrutație (1), (Trs) măsură (1). 2 Angajare a cuiva pe baza unei alegeri. 3 Atragere a cuiva pentru o anumită activitate.

RECRUTARE, recrutări, s. f. Acțiunea de a recruta și rezultatul ei; operație de înregistrare a tinerilor pentru încorporarea în armată. ♦ Fig. Alegere, angajare.

RECRUTARE s.f. Acțiunea de a recruta și rezultatul ei; (spec.) înscriere a tinerilor pentru stagiul militar. ♦ (Fig.) Alegere, angajare. [< recruta].

recrutare f. acțiunea de a recruta: recrutarea se făcea od. prin tragere la sorți.

*recrutáre f. Acțiunea de a recruta: cercu de recrutare al județuluĭ cutare.

răcutare sf vz recrutare

reclutare sf vz recrutare

recutare sf vz recrutare

recrutare (desp. re-cru-) s. f., g.-d. art. recrutării; pl. recrutări

recrutare (re-cru-) s. f., g.-d. art. recrutării; pl. recrutări

recrutare s. f. (sil. -cru-), g.-d. art. recrutării; pl. recrutări

RECRUTARE s. (MIL.) 1. (înv. și pop.) sorți (pl.), (prin Transilv.) măsură, (Transilv. și Maram.) șorozaș, (Transilv.) număruș, (înv.) bărbunc, (înv.) recrutament, recrutație. (S-a prezentat la ~ și a fost repartizat la infanterie.) 2. încorporare, înrolare, (înv. și pop.) scriere, (Transilv. și Mold.) conscripție, (Transilv. și Maram.) șorozaș. (~ unui nou contingent.) 3. v. racolare.

RECRUTARE s. (MIL.) 1. (înv. și pop.) sorți (pl.), (prin Transilv.) măsură, (Transilv. și Maram.) șorozaș, (Transilv.) număruș, (înv.) bărbunc, (înv.) recrutament, recrutație. (S-a prezentat la ~ și a fost repartizat la infanterie.) 2. încorporare, înrolare, (înv. și pop.) scriere, (Transilv. și Mold.) conscripție, (Transilv. și Maram.) șorozaș. (~ unui nou contingent.)