15 definiții pentru reclamant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECLAMÁNT, -Ă, reclamanți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care face o reclamație. 2. Persoană care introduce o acțiune în fața unui organ de jurisdicție. – Din fr. réclamant.

reclamant, ~ă smf [At: I. GOLESCU, C. / V: (pop) lăcrăm~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr réclamant] 1 Persoană care face o reclamație (2). 2 (Jur) Persoană care se adresează justiției pentru a i se recunoaște un drept, pentru a obține repararea unei nedreptăți, a unei pagube etc.

RECLAMÁNT, -Ă, reclamanți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care face o reclamație. 2. Persoană care se adresează justiției pentru a i se recunoaște un drept, pentru a obține repararea unei pagube etc. – Din fr. réclamant.

RECLAMÁNT, -Ă, reclamanți, -te, s. m. și f. Persoană care se adresează justiției pentru a obține repararea unei nedreptăți, a unei pagube cauzate de cineva, în general pentru a i se recunoaște un drept. Pui la îndoială spusele mele? a întors capul spre mine doamna reclamantă. I. BOTEZ, ȘC. 114. Ce ai d-ta să răspunzi la pretențiile reclamantei? CARAGIALE, O. II 38.

RECLAMÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care reclamă în fața justiției (recunoașterea unui drept). [< fr. réclamant].

RECLAMÁNT, -Ă s. m. f. cel care face o reclamație; (jur.) cel care se adresează justiției. (< fr. réclamant)

RECLAMÁNT ~ți m. 1) Persoană care reclamă. 2) Persoană care înaintează reclamație unei instanțe judecătorești. /<fr. réclamant

*reclamánt, -ă adj. și s. (fr. réclamant; lat. reclámans, -ántis. Jur. Care reclamă, care face o reclamațiune contra cuĭva: a liniști niște reclamanțĭ. V. pîrîș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

reclamánt (re-cla-) s. m., pl. reclamánți

reclamánt s. m. (sil. -cla-), pl. reclamánți

reclamántă (re-cla-) s. f., g.-d. art. reclamántei; pl. reclamánte

reclamántă s. f. (sil. -cla-), pl. reclamánte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RECLAMÁNT s. (JUR.) (înv. și reg.) pârâș, pârâtor, (reg.) ponoslaș, (prin Transilv.) ponosluitor, (înv.) jeluitor, suplicant.

RECLAMANT s. (JUR.) (înv. și reg.) pîrîș, pîrîtor, (reg.) ponoslaș, (prin Transilv.) ponosluitor, (înv.) jeluitor, suplicant.

Intrare: reclamant
  • silabație: -cla- info
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reclamant
  • reclamantul
  • reclamantu‑
plural
  • reclamanți
  • reclamanții
genitiv-dativ singular
  • reclamant
  • reclamantului
plural
  • reclamanți
  • reclamanților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)