2 intrări

school Articole pe această temă:

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECLAMAȚIÚNE s. f. v. reclamație.

reclamațiune sf vz reclamație

RECLAMAȚIÚNE s.f. v. reclamație.

*reclamațiúne f. (lat. reclamátio, -ónis). Acțiunea de a reclama, de a te plînge, jalbă. Hîrtia pe care e scrisă o plîngere. – Și -áție. Vulg. lăcrămățíe (după lacrămĭ).

LĂCRĂMÁȚIE s. f. v. reclamație.

LĂCRĂMÁȚIE s. f. v. reclamație.

RECLAMÁȚIE, reclamații, s. f. Faptul de a reclama; (concr.) petiție, plângere, jalbă prin care se cere ceva sau se aduc anumite învinuiri cuiva. ♦ (Jur.) Sesizare adresată unui organ al administrației de stat în legătură cu încălcarea unui drept al petiționarului, sau unui organ de urmărire penală în legătură cu săvârșirea unei infracțiuni. [Var.: (înv.) reclamațiúne, (pop.) lăcrămáție s. f.] – Din fr. réclamation.

lăcrămație sf [At: CARAGIALE, O. I, 122 / Pl: ~ii / E: ctm lacrimă + reclamație] (Nrc) Reclamație.

reclamație sf [At: (a. 1826) URICARIUL, V, 31/22 / V: (înv) ~iune, ~clem~, (pop) lăcrăm- / Pl: ~ii / E: fr réclamation] 1 Cerere (a ceva) în baza unui drept. 2 (Ccr) Petiție prin care se cere ceva sau se aduc anumite învinuiri cuiva.

RECLAMÁȚIE, reclamații, s. f. Faptul de a reclama; (concr.) petiție, plângere, jalbă prin care se cere ceva sau se aduc anumite învinuiri cuiva. [Var.: (înv.) reclamațiúne, (pop.) lăcrămáție s. f.] – Din fr. réclamation.

RECLAMÁȚIE, reclamații, s. f. Faptul de a reclama (1); cerere, petiție, jalbă prin care se reclamă, se cere ceva sau se aduc anumite învinuiri cuiva. La Londra furăm singuri a da acel memoriu și a înfățișa reclamațiile romînilor. GHICA, A. 803. Numai atunci li se va lua în băgare de seamă reclamația, cînd vor da înscris și chezășie. NEGRUZZI, S. I 280. – Variantă: reclamațiúne (GHICA, A. 627) s. f.

RECLAMÁȚIE s.f. Faptul de a reclama; petiție, protest, plângere împotriva unui abuz etc. [Gen. -iei, var. reclamațiune s.f. / cf. fr. réclamation, lat. reclamatio].

RECLAMÁȚIE s. f. petiție, protest, plângere împotriva unui abuz etc. (< fr. réclamation)

RECLAMÁȚIE ~i f. Petiție adresată unui organ administrativ, în care se exprimă o nemulțumire; jalbă; plângere. A depune o ~. [G.-D. reclamației; Sil. -ți-e] /<fr. réclamation


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

reclamáție (re-cla-, -ți-e) s. f., art. reclamáția (-ți-a), g.-d. art. reclamáției; pl. reclamáții, art. reclamáțiile (-ți-i-)

reclamáție s. f. (sil. -cla, -ți-e), art. reclamáția (sil. -ți-a), g.-d. art. reclamáției; pl. reclamáții, art. reclamáțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RECLAMÁȚIE s. 1. plângere, (înv. și pop.) jalbă, pâră, (înv. și reg.) plânsoare, ponoslu, (Ban., Transilv. și Mold.) ponos, (înv.) artic, pitac, suplică, tânguire, (turcism înv.) ruca. (A depune o ~.) 2. v. sesizare.

arată toate definițiile

Intrare: reclamațiune
reclamațiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: reclamație
reclamație substantiv feminin
  • silabație: re-cla-ma-ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reclamație
  • reclamația
plural
  • reclamații
  • reclamațiile
genitiv-dativ singular
  • reclamații
  • reclamației
plural
  • reclamații
  • reclamațiilor
vocativ singular
plural
lăcrămație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăcrămație
  • lăcrămația
plural
  • lăcrămații
  • lăcrămațiile
genitiv-dativ singular
  • lăcrămații
  • lăcrămației
plural
  • lăcrămații
  • lăcrămațiilor
vocativ singular
plural
reclamațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reclamațiune
  • reclamațiunea
plural
  • reclamațiuni
  • reclamațiunile
genitiv-dativ singular
  • reclamațiuni
  • reclamațiunii
plural
  • reclamațiuni
  • reclamațiunilor
vocativ singular
plural
lăcrimăție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăcrimăție
  • lăcrimăția
plural
  • lăcrimății
  • lăcrimățiile
genitiv-dativ singular
  • lăcrimății
  • lăcrimăției
plural
  • lăcrimății
  • lăcrimățiilor
vocativ singular
plural

reclamație lăcrămație reclamațiune lăcrimăție

  • 1. Faptul de a reclama.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. concretizat Petiție, plângere, jalbă prin care se cere ceva sau se aduc anumite învinuiri cuiva.
      exemple
      • La Londra furăm singuri a da acel memoriu și a înfățișa reclamațiile romînilor. GHICA, A. 803.
        surse: DLRLC
      • Numai atunci li se va lua în băgare de seamă reclamația, cînd vor da înscris și chezășie. NEGRUZZI, S. I 280.
        surse: DLRLC
    • 1.2. științe juridice Sesizare adresată unui organ al administrației de stat în legătură cu încălcarea unui drept al petiționarului, sau unui organ de urmărire penală în legătură cu săvârșirea unei infracțiuni.
      surse: DEX '09

etimologie: